silnici definitie

credit rapid online ifn

1) sílnic (Prah.) și sílnică (Trans.) f., pl. e (rus. šilĭnik, limbariță, d. šilo, sulă, supt infl. lui silnic 2. V. șular). Pelungoasă. adjectiv

2) sílnic, -ă adj. (vsl. silĭnikŭ, stăpîn, puternic; rus. silnyĭ, puternic. V. silă, năsîlnic). Puternic (Vechĭ): împărat silnic. Violent: moarte silnică. Forțat, silnic: munca silnică e o pedeapsă aflictivă și infamantă la care-s silițĭ criminaliĭ în ocne. Dezgustător, neplăcut: meserie silnică. Silnic la vorbă, tăcut, mocnit, taciturn. Adv. Cu silă, cu dezgust: a răspunde silnic. V. silnic 2. adjectivsilnic

credit rapid online ifn

SÍLNIC, -Ă, silnici, -ce, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care se face în silă, de nevoie; care este impus, forțat, silit2 (1). ◊ Muncă silnică = pedeapsă judiciară grea, care se aplică pentru fapte penale grave, constând din închisoare și muncă forțată (în ocnele de sare). ♦ Care este ilegal. 2. Greu de suportat, apăsător, penibil. 3. Care este nenatural; forțat. 4. Dificil, greoi, anevoios. ♦ (Rar) Silit2 (2). II. S. m. și f. (Rar la f.) Numele a două plante erbacee din familia labialelor, cu tulpina târâtoare, cu flori albastre sau violete, ale căror flori și frunze se întrebuințează în medicina populară (Glechoma hederaceum și hirsutum). – Din sl. silĩnĩkŭ. adjectivsilnic

sílnic1 adj. m., pl. sílnici; f. sílnică, pl. sílnice adjectivsilnic

sílnic2 (pop.) s. m., pl. sílnici adjectivsilnic

silnic V. senic. adjectivsilnic

silnic a. violent. ║ m. plantă cu tulpina târîtoare și cu florile albastre sau violete (Glechoma hederacea): în medicina populară, planta servă de leac pentru boala de piept și de pântece. [Slav. SILĬNIKU, puternic]. adjectivsilnic

SÍLNIC, -Ă, silnici, -ce, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care se face în silă, de nevoie; care este impus, forțat, silit2 (1). ◊ Muncă silnică = pedeapsă judiciară grea, care se aplica pentru fapte penale grave, constând din închisoare și muncă forțată (în ocnele de sare). ♦ Care este ilegal. 2. Greu de suportat, apăsător, penibil. 3. Care este nenatural; forțat. 4. Dificil, greoi, anevoios. ♦ (Rar) Silit2 (2). II. S. m. și f. (Rar la f.) Numele a două plante erbacee din familia labialelor, cu tulpina târâtoare, cu flori albastre sau violete, ale căror flori și frunze se întrebuințează în medicina populară (Glechoma hederaceum și hirsutum). – Din sl. silĭnĭkŭ. adjectivsilnic

pelungoásă (oa dift.) f., pl. e (din *prelungoasă, d. prelung). O plantă labiată tîrîtoare numită și rătunjoară, silnic și silnică (glechóma hederácea saŭ népeta glechóma). V. cătușnică. adjectivpelungoasă

SILNICÍ, silnicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A constrânge, a forța, a sili pe cineva să facă ceva; a aplica forța, violența. ♦ Fig. A stâlci, a poci. – Din silnic. verb tranzitivsilnici

silnicí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. silnicésc, imperf. 3 sg. silniceá; conj. prez. 3 să silniceáscă verb tranzitivsilnici

SILNICÍ, silnicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A constrânge, a forța, a sili pe cineva să facă ceva; a aplica forța, violența. ♦ Fig. A stâlci, a poci. – Din silnic. verb tranzitivsilnici

silnicésc v. tr. (d. silnic). Rar. Tratez cu silnicie. verb tranzitivsilnicesc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluisilnici

silnici  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)silnici silnicire silnicit silnicind singular plural
silnicind silniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) silnicesc (să)silnicesc silniceam silnicii silnicisem
a II-a (tu) silnicești (să)silnicești silniceai silniciși silniciseși
a III-a (el, ea) silnicește (să)silniceai silnicea silnici silnicise
plural I (noi) silnicim (să)silnicim silniceam silnicirăm silniciserăm
a II-a (voi) silniciți (să)silniciți silniceați silnicirăți silniciserăți
a III-a (ei, ele) silnicesc (să)silnicească silniceau silnici silniciseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z