silimet definitie

SILIMÉT s. n. v. selemet. substantiv neutru silimet

selemét n, pl. urĭ (turc. selamet, siguranță, rezultat bun, d. ar. selamet, sănătate; ngr. selámeti, alb. selahmét, sîrb. selamet). Sec. 18. Scăpare, mîntuire, liman. Azĭ. Olt. (salamet). A ĭeșĭ la salamet, a ĭeșĭ la hedreag, a scăpa de nevoĭ. Sec. 19. Rar azĭ. Perderea averiĭ, faliment: beția l-a scos, cu beția a ajuns la selemet. — Și selimet, silemet, silimet, zelemet. substantiv neutru selemet

silimét V. selemet. substantiv neutru silimet

silimet n. V. selimet: putem în scurt timp să-l scoatem la silimet FIL. substantiv neutru silimet

SILIMÉT s. n. v. selemet. substantiv neutru silimet

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului silimet

silimet   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular silimet silimetul
plural
genitiv-dativ singular silimet silimetului
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z