reduceri si promotii 2018
Definitie silabă - ce inseamna silabă - Dex Online

silabă definitie

SILÁBĂ s.f. Parte dintr-un cuvânt alcătuită dintr-unul sau din mai multe sunete, care se rostește într-o singură emisiune a vocii. [Cf. lat. syllaba, gr. syllabe]. substantiv feminin silabă

SILÁBĂ s. f. parte dintr-un cuvânt, dintr-unul sau din mai multe foneme, care se rostește într-o singură emisiune a vocii. (< fr. syllabe, lat. syllaba) substantiv feminin silabă

silábă (-be), s. f. – Grup de foneme pronunțat într-un singur efort expirator. – Mr. silavie. Fr. sylabbe, mr. din ngr. σμλλαβή. – Der. silabisi, vb. (a pronunța rar, pe silabe), format după ngr. σμλλαβίζω (Tiktin; Gáldi 251) cu finala -si provine vb. împrumutate din gr., cf. mr. silavisire; silabic, adj., din fr. syllabique. substantiv feminin silabă

silábă s. f., g.-d. art. silábei; pl. silábe substantiv feminin silabă

silabă f. una sau mai multe litere ce se rostesc dintr’odată. substantiv feminin silabă

*sílabă f., pl. e (lat. syllaba, d. vgr. syllabi). Gram. Una saŭ maĭ multe litere pronunțate dintr’o singură emisiune de voce, precum: a, am, cam, dram, straĭ, strîmt. - Maĭ des silábă (după fr.). substantiv feminin silabă

SILÁBĂ, silabe, s. f. Segment fonetic alcătuit dintr-unul sau din mai mult foneme pronunțate printr-un singur efort expirator. ◊ Silabă închisă = silabă care se termină într-o vocală. – Din fr. syllabe, lat. syllaba. substantiv feminin silabă

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului silabă

silabă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sila silaba
plural silabe silabele
genitiv-dativ singular silabe silabei
plural silabe silabelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z