sihăstrie definitie

SIHĂSTRÍE, sihăstrii, s. f. 1. Faptul de a trăi ca sihastru; stare, viață de sihastru; fig. singurătate, pustietate. 2. Loc, schit unde trăiește un sihastru (1). [Var.: săhăstríe, sehăstríe s. f.] – Din sl. sihastirija. substantiv feminin sihăstrie

sihăstríe s. f., art. sihăstría, g.-d. art. sihăstríei; (locuri) pl. sihăstríi, art. sihăstríile substantiv feminin sihăstrie

sihăstríe f. (vsl. sihastiriia, d. ngr. isyhastirion. V. isihie). Starea de sihastru: a trăi în sihăstrie. Locuință de sihastru: s’a dus la sihăstria luĭ. Loc singuratic și plăcut: aicĭ e curată sihăstrie. – În est și seh-, pop. săh- și sîh-. La Dos. și isihăstrie. substantiv feminin sihăstrie

sihăstrie f. 1. starea de sihastru; 2. locuință de sihastru: o sihăstrie din Ceahlău NEGR. substantiv feminin sihăstrie

SIHĂSTRÍE, (2) sihăstrii, s. f. 1. Faptul de a trăi ca sihastru; stare, viață de sihastru; fig. singurătate, pustietate. 2. Loc, schit unde trăiește un sihastru (1). [Var.: săhăstríe, sehăstríe s. f.] – Din sl. sihastirija. substantiv feminin sihăstrie