reduceri si promotii 2018
Definitie sihăstri - ce inseamna sihăstri - Dex Online

sihăstri definitie

SIHÁSTRU, -Ă, sihaștri, -stre, s. m. și f. 1. Om care trăiește retras de lume în post și rugăciuni; pustnic, anahoret, eremit, schimnic. 2. Fig. Persoană care trăiește izolată, retrasă de societate. ♦ Animal sălbatic bătrân care trăiește singur. [Var.: sehástru, -ă s. m. și f.] – Din ngr. isihastís. substantiv masculin și feminin sihastru

sihástru s. m., art. sihástrul; pl. siháștri, art. siháștrii substantiv masculin și feminin sihastru

sihástru (-ștri), s. m. – Eremit, anahoret. – Var. sehastru, Mold. săhastru, sahastru. Mgr. ἠσυχαστής „care trăiește liniștit” (Murnu, 15), cf. isihie și sl. (v. sb.) sihasti (Vasmer, Gr., 131). Modificarea terminației se datorează dificultății grupului final -stŭ (cf. buiestru) și analogiei cu der.Der. sihăstrie, s. f. (pustnicie, viață de sihastru), din mgr. ἠσυχάστρια sau ἠσυχαστήριον, sl. sichastrija; sihăstri, vb. (a trăi cu sihaștrii); sihăstrește, adv. (ca sihaștrii). substantiv masculin și feminin sihastru

sihástru m. (ngr. isyhastis [vgr. ’esyhastés, d. ’esyhta, liniște], după sihăstrie. V. isihie). Pustnic, om care trăĭește singur în pustietate: Daniil sihastru din timpu luĭ Ștefan cel Mare. – În est și seh-, pop. săh- și sîh-. V. călugăr. substantiv masculin și feminin sihastru

sihástră s. f., g.-d. art. sihástrei; pl. sihástre substantiv masculin și feminin sihastră

sihastru m. pustnic: după o cină de sihastru OD. [Gr. mod. ISYHASTÍS, lit. care trăiește liniștit]. ║ a. fig. singuratic: dragoste sihastră COȘBUC. substantiv masculin și feminin sihastru

SIHÁSTRU, -Ă, sihaștri, -stre, s. m. și f. 1. Om care trăiește retras de lume în post și rugăciuni; pustnic, anahoret, eremit, schimnic. 2. Fig. Persoană care trăiește izolată, retrasă de societate. ♦ Animal sălbatic bătrân care trăiește singur. [Var.: sehástru, -ă s. m. și f.] – Din ngr. isihastís. substantiv masculin și feminin sihastru

SIHĂSTRÍ, sihăstrésc, vb. IV. 1. Intranz. A duce viață de sihastru; fig. a trăi izolat, retras, ca un sihastru. 2. Refl. și intranz. A se face, a deveni sihastru; fig. a se izola de societate. – Din sihastru. verb sihăstri

sihăstrí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. sihăstrésc, imperf. 3 sg. sihăstreá; conj. prez. 3 să sihăstreáscă verb sihăstri

SIHĂSTRÍ, sihăstresc, vb. IV. 1. Intranz. A duce viață de sihastru; fig. a trăi izolat, retras, ca un sihastru. 2. Refl. și intranz: A se face, a deveni sihastru; fig. a se izola de societate. – Din sihastru. verb sihăstri

2) sihăstrésc v. intr. Trăĭesc ca sihastru. V. refl. Mă fac pustnic. verb sihăstresc

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului sihăstri

sihăstri   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) sihăstri sihăstrire sihăstrit sihăstrind singular plural
sihăstrind sihăstriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) sihăstresc (să) sihăstresc sihăstream sihăstrii sihăstrisem
a II-a (tu) sihăstrești (să) sihăstrești sihăstreai sihăstriși sihăstriseși
a III-a (el, ea) sihăstrește (să) sihăstreai sihăstrea sihăstri sihăstrise
plural I (noi) sihăstrim (să) sihăstrim sihăstream sihăstrirăm sihăstriserăm
a II-a (voi) sihăstriți (să) sihăstriți sihăstreați sihăstrirăți sihăstriserăți
a III-a (ei, ele) sihăstresc (să) sihăstrească sihăstreau sihăstri sihăstriseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z