SIGMÁTIC, -Ă, sigmatici, -ce, adj. Care se caracterizează prin prezența unui sigma. – Din fr. sigmatique. adjectivsigmatic
SIGMÁTIC, -Ă adj. Care se caracterizează prin prezența unei sigma. [< fr. sigmatique]. adjectivsigmatic
SIGMÁTIC, -Ă I. adj. (despre forme lingvistice) caracterizat printr-un infix. II. s. f. parte a semioticii care studiază relațiile dintre semn și ceea ce el desemnează, excluzând semnificația lingvistică. (< fr. sigmatique) adjectivsigmatic
sigmátic adj. m., pl. sigmátici; f. sigmátică, pl. sigmátice adjectivsigmatic
SIGMÁTIC, -Ă, sigmatici, -ce, adj. Care se caracterizează prin prezența unui sigma. – Din fr. sigmatique. adjectivsigmatic
SIGMÁTICĂ s.f. Parte a semioticii care studiază relațiile dintre semn și ceea ce el desemnează, excluzând semnificația lingvistică. [Gen. -cii. / < fr. sigmatique]. substantiv femininsigmatică
sigmatică | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | sigmatică | sigmatica |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | sigmatici | sigmaticii |
plural | — | — |