SICTIRÍ, sictirésc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A alunga pe cineva (înjurându-l); a înjura pe cineva. – Din sictir. verb tranzitivsictiri
sictiri, sictiresc I. v. t. a insulta, a înjura (pe cineva). II. v. r. a se supăra, a se enerva. verb tranzitivsictiri
sictirí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sictirésc, imperf. 3 sg. sictireá; conj. prez. 3 să sictireáscă verb tranzitivsictiri
SICTIRÍ, sictiresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A alunga pe cineva (înjurându-l); a înjura pe cineva. – Din sictir. verb tranzitivsictiri
sictirésc v. tr. (d. sictir). Triv. Alung cu vorba „sictir”. verb tranzitivsictiresc
sictirisi | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)sictirisi | sictirisire | sictirisit | sictirisind | singular | plural | ||
sictirisind | sictirisiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | sictirisesc | (să)sictirisesc | sictiriseam | sictirisii | sictirisisem | |
a II-a (tu) | sictirisești | (să)sictirisești | sictiriseai | sictirisiși | sictirisiseși | ||
a III-a (el, ea) | sictirisește | (să)sictiriseai | sictirisea | sictirisi | sictirisise | ||
plural | I (noi) | sictirisim | (să)sictirisim | sictiriseam | sictirisirăm | sictirisiserăm | |
a II-a (voi) | sictirisiți | (să)sictirisiți | sictiriseați | sictirisirăți | sictirisiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | sictirisesc | (să)sictirisească | sictiriseau | sictirisiră | sictirisiseră |