Alege sensul dorit: sic -invariabil sic -substantiv neutru sic -temporar

sic definitie

SIC adv. Cuvânt (care se pune de obicei între paranteze într-un text citat) pentru a arăta că e întocmai după original, cu greșeala sau cu ciudățenia sa. [< lat. sic – așa, întocmai]. invariabilsic

SIC adv. (între paranteze într-un text citat) întocmai după original. (< lat. sic) invariabilsic

sic (-curi), s. n. (Înv.) Foiță de alamă, paietă. Mag. sík (Tiktin; Gáldi, Dict., 158), cf. sb., slov., ceh. sik. – Der. șicui, vb. (înv., a auri, a acoperi cu aur). invariabilsic

sic (lat.) adv. invariabilsic

*sic, cuv. latin care înseamnă „așa* (V. conj. și 2) și se întrebuințează la citațiunĭ ca să nu creadă cititoru că e vre-o greșeală, ci că e chear așa (V. la răzlog). invariabilsic

sic adv. așa: se pune în paranteze, în urma unui text citat, spre a nu considera ca eronată forma-i curioasă sau neprobabilă. invariabilsic

SIC² interj. v. sâc. invariabilsic

SIC¹ adv. Cuvânt care înseamnă „așa”, scris, de obicei între paranteze (adesea urmat de semnul exclamării) și folosit ca indicație pentru ca cititorii să știe că o greșeală dintr-un text reprodus aparține originalului, adică autorului respectiv, și nu comentatorului. – Cuv. lat. invariabilsic

ȘIC s.n. (Argotic) Eleganță, distincție, gust. ♦ Lucru care amuză. [< fr. chic]. substantiv neutrușic

1) șic n., pl. urĭ (sîrb. slovac, ceh. šik, pol. szyk; ung. sik). Vechĭ. Fluturĭ ornamentalĭ: șic alb și galben (col.). Azĭ. Trans. și rar Munt. (Bz.). Staniol. substantiv neutrușic

șic¹ adj. invar. substantiv neutrușic

șic² (eleganță) s. n. substantiv neutrușic

ȘIC I. s. n. eleganță, distincție, bun gust. ◊ lucru care amuză. II. adj. inv. elegant, distins, cu gust. (< fr. chic) substantiv neutrușic

șic s. n. – 1. Distincție, eleganță. – 2. (Adj. invar.) Elegant. Fr. chic. substantiv neutrușic

2) *șic n., pl. urĭ (fr. chic, d. germ. [ge]schick, ținută, atitudine). Eleganță în haĭne saŭ în mișcărĭ: a avea șic în îmbrăcăminte. Haz: vorbă cu șic. substantiv neutrușic

șic³ (poleială, paietă) (reg.) s. n., pl. șícuri substantiv neutrușic

șic n. fam. 1. eleganță: îmbrăcat cu șic; 2. haz: glume cu șic (= fr. chic). substantiv neutrușic

șic n. foițe fine de alamă, zinc, beteală. [Ung. SIK]. substantiv neutrușic

ȘIC¹ s. n. Eleganță, distincție, bun-gust (în îmbrăcăminte, în atitudini). ◊ (Adjectival) O femeie șic. ◊ (Adverbial) Se îmbracă șic. ♦ Lucru care amuză, care are haz. – Din fr. chic. substantiv neutrușic

ȘIC², șicuri, s. n. (Reg.) Fiecare dintre micile foițe de metal lucios care se aplică drept podoabă pe unele haine femeiești; fluture, paietă. – Din sb. šik, magh. sik. substantiv neutrușic

sîc interj. prin care faci în ciudă cuĭva rîzînd de nereușita luĭ: Sîc ! Așa-țĭ trebuĭe ! Sîc, că nu poți să faci ca mine! (cp. cu turc. syk, strîmt, restrîns, chinuit, jenat, d. sykmak, a strînge, a chinui). temporarsîc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluisic

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z