sfârâitoare definitie

SFÂRÂITÓR, -OÁRE, (1) sfârâitori, -oare, adj., (2) sfârâitori, s. f. 1. Adj. Care sfârâie. 2. S. f. Jucărie de copii care, prin învârtire, produce un sfârâit; bâzâitoare, zbârnâitoare. [Pr.: -râ-i-] – Sfârâi + suf. -tor. substantiv femininsfârâitor

SFÂRÂITÓR, -OÁRE, (1) sfârâitori, -oare, adj., (2) sfârăitori, s. f. 1. Adj. Care sfârâie. 2. S. f. Jucărie de copii care, prin învârtire, produce un sfârâit; bâzâitoare, zbâmâitoare. [Pr.: -râ-i-] – Sfârâi + suf. -tor. substantiv femininsfârâitor

cîrîitoáre f., pl. orĭ (d. cîrîĭ). Jucărie (numită și sfîrîitoare) pe care șĭ-o fac copiiĭ găurind o nucă pin [!] care trec un bețișor, îĭ leagă cu sfoară, îĭ atîrnă o greutate (de ordinar un cartof) și-l fac să se învîrtească desfășurînd sfoara pin altă gaură laterală. Se fac și unele de lemn orĭ de tinichea și se învîrtesc c´o singură mîna [!] agitîndu-le în aer. Acestea se pot numi și pîrîitorĭ, plesnitorĭ saŭ scîrțîitorĭ (fr. crécelle). La catolicĭ, în vechime, cîrîitoarea înlocuĭa clopotu bisericiĭ în Vinerea și Sîmbăta din săptămîna patimilor. substantiv feminincîrîitoare

sfârâitoáre (-râ-i-) s. f., g.-d. art. sfârâitórii; pl. sfârâitóri substantiv femininsfârâitoare

sfîrîitoáre f., pl. orĭ (d. sfîrîĭ). Cîrîitoare. substantiv femininsfîrîitoare

sfărăitoare f. jucărie ce face sgomot învârtindu-se. substantiv femininsfărăitoare

sfărăitoare f. jucărie ce face sgomot învârtindu-se. substantiv femininsfărăitoare