SFREDELUȘÍ, sfredelușésc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A sfredeli (1); fig. a rezolva o dificultate (în chip dibaci), a face învârteli. – Din sfredeluș. adjectivsfredeluși
SFREDELUȘÍ, sfredelușésc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A sfredeli (1); fig. a rezolva o dificultate (în chip dibaci), a face învârteli. – Din sfredeluș. verb tranzitivsfredeluși
sfredelușí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfredelușésc, imperf. 3 sg. sfredelușeá; conj. prez. 3 să sfredelușeáscă verb tranzitivsfredeluși
SFREDELUȘÍ, sfredelușesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A sfredeli (1); fig. a rezolva o dificultate (în chip dibaci), a face învârteli. – Din sfredeluș. verb tranzitivsfredeluși
sfredelușit | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | sfredelușit | sfredelușitul | sfredelușită | sfredelușita |
plural | sfredelușiți | sfredelușiții | sfredelușite | sfredelușitele | |
genitiv-dativ | singular | sfredelușit | sfredelușitului | sfredelușite | sfredelușitei |
plural | sfredelușiți | sfredelușiților | sfredelușite | sfredelușitelor |