SFREDELEÁC, sfredeleacuri, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui sfredel (1). – Sfredel + suf. -eac. substantiv neutrusfredeleac
sfredeleac n. sfredel mic: dă de o secure, de o funie și de un sfredeleac CR. substantiv neutrusfredeleac
SFREDELEÁC, sfredeleacuri, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui sfredel (1). – Sfredel + suf. -eac. substantiv neutrusfredeleac
sfredeleac substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | sfredeleac | sfredeleacul |
plural | sfredeleacuri | sfredeleacurile | |
genitiv-dativ | singular | sfredeleac | sfredeleacului |
plural | sfredeleacuri | sfredeleacurilor |