SFORĂÍRE, sforăiri, s. f. Acțiunea de a sforăi și rezultatul ei; sforăială. – V. sforăi. substantiv femininsforăire
SFORĂÍRE s. f. Acțiunea de a sforăi și rezultatul ei; sforăială. – V. sforăi. substantiv femininsforăire
SFORĂÍ, sfórăi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre oameni) A respira greu în timpul somnului, producând un zgomot caracteristic; a horcăi, a horăi; p. ext. a dormi sforăind. 2. (Despre cai) A forăi. [Prez. ind. și: sforăiésc] – Sfor1 + suf. -ăi. verbsforăi
sforăí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. sfórăi, 3 sfórăie, imperf. 3 sg. sforăiá; conj. prez. 3 să sfórăie verbsforăi
sfórăĭ (sud) și fórăĭ și hórăĭ (nord) și -ĭésc a -í v. intr. (imit. rudă cu sfîrîĭ, horcăĭ, hîrîĭ, fornăĭ). Răsuflu pe nas ținînd și gura cascată în somn și scot un sunet horcăit, cum fac maĭ ales bătrîniĭ: a dormi sforăind. Fac să vibreze aeru pe nas, vorbind de caĭ, maĭ ales cînd le e frică. — Și fúruĭ (Olt. Serbia). verbsforăĭ
sforăì v. 1. a produce în somn un sgomot particular din gâtlej sau din nas; 2. se zice de sgomotul ce face calul din nări. [Onomatopee (v. forăì)]. verbsforăì
SFORĂÍ, sforăi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre oameni) A respira greu în timpul somnului, producând un zgomot caracteristic; a horcăi, a horăi; p. ext. a dormi sforăind. 2. (Despre cai) A forăi. [Prez. ind. și: sforăiesc] – Sfor1 + suf. -ăi. verbsforăi
sforăire | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | sforăire | sforăirea |
plural | sforăiri | sforăirile | |
genitiv-dativ | singular | sforăiri | sforăirii |
plural | sforăiri | sforăirilor |