sfințenie definitie

credit rapid online ifn

SFINȚÉNIE s. f. Calitate a ceea ce este sfânt. ◊ Loc. adv. Cu sfințenie = cu evlavie; p. ext. cu exactitate, cu scrupulozitate; corect. – Sfânt + suf. -enic. substantiv femininsfințenie

sfințénie (-ni-e) s. f., art. sfințénia (-ni-a), g.-d. sfințénii, art. sfințéniei substantiv femininsfințenie

credit rapid online ifn

sfințénie f. (d. sfînt cu sufixu -enie. Cp. cu sfeștanie). Calitatea de a fi sfînt, sanctitate. Acțiunea de a sfinți. Lucru sfînt. Cu sfințenie, cu mare evlavie, cu mare respect: a păstra cu sfințenie. substantiv femininsfințenie

sfințenie f. însușirea celor sfinte. substantiv femininsfințenie

SFINȚÉNIE s. f. (Bis.) Calitate a ceea ce este sfânt. ◊ Loc. adv. Cu sfințenie = cu evlavie; p. ext. cu exactitate, cu scrupulozitate; corect. – Sfânt + suf. -enie. substantiv femininsfințenie

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluisfințenie

sfințenie   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sfințenie sfințenia
plural sfințenii sfințeniile
genitiv-dativ singular sfințenii sfințeniei
plural sfințenii sfințeniilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z