sfincter definitie

credit rapid online ifn

SFÍNCTER s.n. Mușchi circular care închide sau strânge un orificiu. [< fr., lat. sphincter, cf. gr. sphingein – a strânge]. substantiv neutrusfincter

SFÍNCTER1 s. n. mușchi inelar care închide un orificiu. (< fr., lat. sphincter) substantiv neutrusfincter

credit rapid online ifn

SFINCTER2(O)- elem. „sfincter”. (< fr. sphunctér/o/-, cf. lat. sphincter, gr. sphinkter) substantiv neutrusfincter

SFÍNCTER, sfinctere, s. n. Mușchi inelar care înconjură un orificiu natural, reglându-i deschiderea în funcție de gradul de contracție sau de relaxare. – Din fr., lat. sphincter. substantiv neutrusfincter

sfinctér (-re), s. n. – Ornament ecleziastic, tunică ajustată a dirijorillor de cor. Gr. σφιγϰτήρ (sec. XIX). Este dubletul lui sfincter, s. n. (mușchi inelar), prin intermediul fr. sphincter. substantiv neutrusfincter

sfíncter (sfinc-ter) s. n., pl. sfínctere substantiv neutrusfincter

*sfinctér n., pl. e (vgr. sfinktêr, d. sphiggo, strîng. Acc. ca'n caractér, cratér). Anat. Mușchĭ circular care strînge saŭ deschide un orificiŭ (anus, beșică). substantiv neutrusfincter

SFÍNCTER, sfinctere, s. n. Mușchi inelar care înconjoară un orificiu natural, reglându-i deschiderea în funcție de gradul de contracție sau de relaxare. – Din fr., lat. sphincter. substantiv neutrusfincter

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluisfincter

sfincter  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sfincter sfincterul
plural sfinctere sfincterele
genitiv-dativ singular sfincter sfincterului
plural sfinctere sfincterelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z