sfiiciune definitie

SFIICIÚNE, sfiiciuni, s. f. Caracter, fel de a fi timid, rușinos, sfios; atitudine, comportare lipsită de îndrăzneală; sfială. [Pr.: sfi-i-] – Sfii + suf. -ciune. substantiv femininsfiiciune

sfiiciúne (rar) (sfi-i-) s. f., g.-d. art. sfiiciúnii; (manifestări) pl. sfiiciúni substantiv femininsfiiciune

sfiicĭúne f. (d. sfiicios). Sfială. substantiv femininsfiicĭune

sfiiciune f. sfială: de sfiiciune 'mi iese sângele ’n obraz EM. substantiv femininsfiiciune

SFIICIÚNE, sfiiciuni, s. f. (Rar) 1. Caracter, fel de a fi timid, rușinos, sfios. 2. Atitudine, comportare lipsită de îndrăzneală. [Pr.: sfi-i-] – Sfii + suf. -ciune. substantiv femininsfiiciune

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluisfiiciune

sfiiciune  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sfiiciune sfiiciunea
plural sfiiciuni sfiiciunile
genitiv-dativ singular sfiiciuni sfiiciunii
plural sfiiciuni sfiiciunilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z