sfert definitie

doi ș’un sfert expr. (pub.) U.M. 0215, serviciul de informații al Ministerului de Interne. substantiv neutrudoiș

sfert (-turi), s. n. – 1. A patra parte, pătrime. – 2. Dare stabilită în 1739 și plătibilă în 4 sferturi; în realitate a fost mărită la 5 în 1741 și la 6 în 1774. – Var. Mold. șfert. Sl. četvrŭtŭ (CIhac, II, 387), cf. ciosvîrtă. – Der. sfîrteca (var. sferteca, sfîrtica, sfărtica), vb. (a sfîșia, a rupe în bucăți), pentru a cărui comp. cf. sp. descuartizar (după Candrea, din lat. *exfractĭcāre). substantiv neutrusfert

sfert, sferturi s. n. (tox.) doză obișnuită de heroină vândută pe stradă (aproximativ 0,25 grame). substantiv neutrusfert

sfert s. n., pl. sférturi substantiv neutrusfert

șfert, V. sfert. substantiv neutrușfert

ȘFERT s. n. v. sfert. substantiv neutrușfert

sfert (vest) și sfert (est) n., pl. urĭ (vsl. četvrŭtŭ, sfert [d. četverŭ, patru]; rut. čvertĭ, de unde s’a făcut cĭfert (cum se scria în vechime], apoĭ șfert, apoĭ sfert; rus. četvert, četverĭt. V. sfîrtic, cĭocîrtesc, cîozvirtă, fîrtaĭ și ferdelă). Pătrar, a patra parte: un sfert de ceas, de chilogram, de pîne. Un bir care se plătea odinioară pe un sfert de an și ajuns pe urmă ilimitat (pînă la 12 sferturĭ pe an). Fîșie mare de ogor. substantiv neutrusfert

sfert n. 1. a patra parte dintr´un tot: un sfert de ceas; 2. od. dare plătită la început trimestrial și ajunsă apoi ilimitată (până la 12 sferturi pe an); 3. fășie mare de pământ. [Vechiu-rom. și Mold. cifert, șfert = slav. ČETVERTŬ]. substantiv neutrusfert

SFERT, sferturi, s. n. 1. Fiecare dintre cele patru părți egale în care se poate împărți un întreg; a patra parte dintr-un întreg; fârtai. ◊ Loc. adv. Pe sfert (sau pe trei sferturi) = (cam) cât a patra parte (sau cât trei părți) din întreg. ◊ Expr. Trei sferturi = poziție a capului intermediară între poziția din față și cea din profil. 2. (înv.) Dare în bani reprezentând a patra parte din bir, care era plătită de patru ori pe an. [ Var.: (reg.) șfert s. n.] – Din sl. četvrŭtŭ. substantiv neutrusfert

sfert (vest) și sfert (est) n., pl. urĭ (vsl. četvrŭtŭ, sfert [d. četverŭ, patru]; rut. čvertĭ, de unde s’a făcut cĭfert (cum se scria în vechime], apoĭ șfert, apoĭ sfert; rus. četvert, četverĭt. V. sfîrtic, cĭocîrtesc, cîozvirtă, fîrtaĭ și ferdelă). Pătrar, a patra parte: un sfert de ceas, de chilogram, de pîne. Un bir care se plătea odinioară pe un sfert de an și ajuns pe urmă ilimitat (pînă la 12 sferturĭ pe an). Fîșie mare de ogor. substantiv neutrusfert

sfert n. 1. a patra parte dintr´un tot: un sfert de ceas; 2. od. dare plătită la început trimestrial și ajunsă apoi ilimitată (până la 12 sferturi pe an); 3. fășie mare de pământ. [Vechiu-rom. și Mold. cifert, șfert = slav. ČETVERTŬ]. substantiv neutrusfert