SFÉRIC, -Ă, sferici, -ce, adj. De forma unei sfere (1); rotund. – Din fr. sphérique, lat. sphaericus. adjectivsferic
SFÉRIC, -Ă adj. Care are forma unei sfere; rotund. [Cf. lat. sphaericus, fr. sphérique]. adjectivsferic
sféric adj. m., pl. sférici; f. sférică, pl. sférice adjectivsferic
*sféric, -ă adj. (vgr. sphairikós). De forma sfereĭ, ca globu: pămîntu nu e absolut sferic. V. tetraedru. adjectivsferic
sferic a. 1. rotund ca o sferă; 2. ce ține de o sferă. adjectivsferic
SFÉRIC, -Ă, sferici, -ce, adj. De forma unei sfere (1); rotund. – Din fr. sphérique, lat. sphaericus. adjectivsferic
sferic adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | sferic | sfericul | sferică | sferica |
plural | sferici | sfericii | sferice | sfericele | |
genitiv-dativ | singular | sferic | sfericului | sferice | sfericei |
plural | sferici | sfericilor | sferice | sfericelor |