sfeștoc definitie

SFEȘTÓC, sfeștoace, s. n. Mănunchi de busuioc folosit pentru stropirea cu apă sfântă. – Cf. rus. svitok, bg. svităk. substantiv neutrusfeștoc

sfeștóc s. n., pl. sfeștoáce substantiv neutrusfeștoc

sfeștóc V. sfiștoc. substantiv neutrusfeștoc

sfiștóc și fiștóc, sfeștóc și feștóc (Mold.) și sfitóc (Dor.) n., pl., oace (vsl. sŭvitŭkŭ și -okŭ, tom, secțiune, d. sŭviti, a învâlătuci; bg. svitŭk, sîrb. svitak, pachet; rus. svitok, sul de hîrtie, de unde rom. „sul, vălătuc, mănuchĭ, sfitoc”, infl. și de sfeștanie). Mătăuz, cĭurlez, pomătuf, buchețel de busuĭoc cu care se împrăștie agheazma. L. V. (după rus.). Vălătuc, sul. substantiv neutrusfiștoc

sfeștoc n. mătăuz: un sfeștoc de busuioc proaspăt NEGR. [Tras din sfeștanie]. substantiv neutrusfeștoc

SFEȘTÓC, sfeștoace, s. n. Mănunchi de busuioc folosit pentru stropirea cu apă sfântă. – Cf. rus. svitok, bg. svităk. substantiv neutrusfeștoc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluisfeștoc

sfeștoc   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sfeștoc sfeștocul
plural sfeștoace sfeștoacele
genitiv-dativ singular sfeștoc sfeștocului
plural sfeștoace sfeștoacelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z