Alege sensul dorit: sever -adjectiv sever -substantiv neutru sever -temporar

sever definitie

SEVÉR, -Ă adj. 1. Aspru, lipsit de blândețe; grav. ♦ Pretențios; strașnic, riguros. 2. Rigid, aspru, serios. 3. Lipsit de ornamente inutile; sobru; auster. [< fr. sévère, it. severo, lat. severus]. adjectivsever

SEVÉR, -Ă ASPRU, LIPSIT DE BLÂNDEȚE; grav.exigent, pretențios; strașnic, riguros. 2. rigid, serios, solemn. 3. lipsit de ornamente inutile; sobru; auster. (< fr. sévère, lat. severus) adjectivsever

sevér adj. m., pl. sevéri; f. sevéră, pl. sevére adjectivsever

séver n., pl. e (vsl. sĭeverŭ). L. V. Nord. Vînt de nord. adjectivsever

*sevér, -ă adj. (lat. severus. V. perseverez). Aspru, riguros, fără indulgentă: judecător, examin sever. Care exprimă severitate: privire severă. Aspru, auster, serios: moravuri severe. Fără multe ornamente: arhitectură severă. Adv. În mod sever. adjectivsever

sever a. 1. strașnic, care cere o extremă regularitate, puțin dispus la indulgență: legislator sever, lege severă; 2. fără ornamente: arhitectură severă; 3. fig. care denotă rigoarea: o privire severă. ║ n. ceeace este sever. adjectivsever

SEVÉR, -Ă, severi, -e, adj. 1. (Despre oameni; adesea adverbial) Care judecă și pedepsește fără indulgență; exigent, pretențios, riguros. Care nu admite abateri de la normele sau regulile stabilite, care nu admite circumstanțe atenuante; rigid. Lege severă. ♦ (Despre aspectul, expresia, manifestările oamenilor) Lipsit de blândețe, aspru, grav. ♦ P. ext. Solemn. 2. Fără multe ornamente; sobru, auster. – Din fr. sévère, lat. severus. adjectivsever

Alexandru (Sever) m. împărat roman, just și virtuos, fu ucis de soldați din cauza severității sale (235). adjectivalexandru

ȘÉVER s.n. (Tehn.) Unealtă așchietoare pentru supernetezirea roților dințate. [< engl. shaver]. substantiv neutrușever

șéver s. n., pl. șévere substantiv neutrușever

ȘÉVER s. n. unealtă așchietoare de oțel folosită pentru șeveruire, pentru supernetezirea roților dințate. (< rus. șever, engl. shaver) substantiv neutrușever

ȘÉVER, șevere, s. n. Unealtă în formă de disc, cremalieră sau melc, confecționată din oțel aliat, folosită pentru șeveruire. – Din rus. șever, engl. shaver. substantiv neutrușever

Sever m. V. Septimiu și Alexandru. temporarsever

Septimiu-Sever m. împărat roman, părintele lui Caracalla, bătu pe Parți, coprinse Babilonul, Seleucia, etc. (193-200). temporarseptimiusever

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluisever

sever  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sever severul seve severa
plural severi severii severe severele
genitiv-dativ singular sever severului severe severei
plural severi severilor severe severelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z