sevă definitie

SÉVĂ, (rar) seve, s. f. Suc nutritiv încărcat cu săruri minerale, care circulă în vasele plantelor și le hrănește. ♦ Fig. Izvor de energie; putere, vigoare, vlagă. – Din fr. sève. substantiv feminin sevă

SÉVĂ s.f. Lichid nutritiv bogat în săruri minerale, care circulă prin vasele plantelor. ♦ (Fig.) Hrană, izvor de energie. [< fr. sève]. substantiv feminin sevă

SÉVĂ s. f. 1. lichid nutritiv, bogat în săruri minerale, care circulă prin vasele plantelor. 2. (fig.) izvor de energie; vigoare. (< fr. sève) substantiv feminin sevă

sévă s. f., g.-d. art. sévei; pl. séve substantiv feminin sevă

*sévă f., pl. e (fr. seve, d. lat. sapa, vin fert, ca fève, bob, d. faba). Sucu nutritiv care circulă pin vegetale, mîzgă. Fig. Vlagă, vigoare: seva tinerețiĭ. substantiv feminin sevă

sevă f. 1. suc nutritiv al plantelor; 2. fig. vigoare, energie: seva juneții. substantiv feminin sevă

SÉVĂ, seve, s. f. Suc nutritiv încărcat cu săruri minerale, care circulă în vasele plantelor și le hrănește. ♦ Fig. Izvor de energie; putere, vigoare, vlagă. – Din fr. sève. substantiv feminin sevă

sevá V. săva. temporar seva

săvá (Olt., Trans.), săváĭ (Munt. Mold.) și sevá (Cod. Vor.) conj. (din vechĭu să, se, dacă și -va ca'n cineva. Săvaĭ ar fi ca cîndaĭ, niscaváĭ, tócmaĭ, scîrțaĭ din cînd, niscaĭ-va, tócma, scîrța. Cp. CL. 1923, 489). Vechĭ. Orĭ, fie, măcar: săvaĭ bogat, săvaĭ sărac. Săvaĭ-cine, orĭ-cine. Săvaĭ o zi, măcar o zi. vază săvaĭ, să vază măcar, numaĭ să vază. Săvaĭ că, săvaĭ și, măcar că, cu toate că, deși. Săvaĭ de, chear dacă (Rar și verĭ, orĭ, saŭ. Să verĭ că, măcar că). Adv. savaĭ, sávăĭ și sắvăĭ ca olt. céva îld. cevá. Chear: sávaĭ Toma Alimoș (Teod. P.P. 583 și 563). temporar săva

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului sevă

sevă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular se seva
plural seve sevele
genitiv-dativ singular seve sevei
plural seve sevelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z