sergent definitie

credit rapid online ifn

SERGÉNT, sergenți, s. m. 1. Grad inferior în armată sau în poliție, imediat superior gradului de caporal; persoană care poartă acest grad. ◊ Sergent-major = grad militar superior sergentului și inferior plutonierului, primul grad de subofițer; persoană care are acest grad. 2. (În trecut) Gardist (1); gardian. – Din fr. sergent. substantiv masculinsergent

SERGÉNT s.m. Grad inferior în armată sau în miliție, mai mare decât cel de caporal; militar care are acest grad. ♦ Sergent-major = grad militar superior sergentului și inferior plutonierului, primul grad de subofițer. [< fr. sergent]. substantiv masculinsergent

credit rapid online ifn

SERGÉNT s. m. grad militar superior celui de caporal. ♦ ~ -major = primul grad militar acordat subofițerilor. (< fr. sergent) substantiv masculinsergent

sergent, sergenți s. m. chiștoc de țigară de dimensiuni mici. substantiv masculinsergent

sergént s. m., pl. sergénți; abr. serg. substantiv masculinsergent

*sergént m. (fr. sergent, d. lat. serviens, -éntis, care servește. V. servant). Subofițer din orĭ-ce armă saŭ serviciŭ. Gardist (numit și gardian, sergent de oraș orĭ sergent de stradă). Sergent major (cu art. sergentu major saŭ și sergent-majoru), primu sergent, acela care ținea contabilitatea uneĭ companiĭ (V. vagmistru și plotonier). Sergent furier, sergentu care ține corespondenta, secretaru companiiĭ, escadronuluĭ, bateriiĭ ș.a. substantiv masculinsergent

sergent m. 1. grad inferior în armată: sub-ofițer; sergent-major, primul sub-ofițer al unei companii de infanterie, însărcinat cu contabilitatea; sergent-furier, ajutorul sergentului-major și care poartă grija proviziunilor; 2. agent de poliție numit și gardian: chiamă pe un sergent. substantiv masculinsergent

SERGÉNT, sergenți, s.m, 1. Grad inferior în armată sau în poliție, imediat superior gradului de caporal; persoană care poartă acest grad. ◊ Sergent-major = grad militar superior sergentului și inferior plutonierului, primul grad de subofițer; persoană care are acest grad. 2. (în trecut) Gardist (1); gardian. – Din fr. sergent. substantiv masculinsergent

sergént-majór s. m., pl. sergénți-majóri; abr. serg.-maj. substantiv masculinsergent-major

a aresta locotenenți / sergenți expr. (deț.) a fuma chiștoace substantiv masculinaarestalocotenenți

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluisergent

sergent  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sergent sergentul
plural sergenți sergenții
genitiv-dativ singular sergent sergentului
plural sergenți sergenților
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z