serbezi definitie

credit rapid online ifn

sárbăd, -ă adj., pl. ezĭ, ede (alb. tharbăt, acru, de unde și olt. harbăd, rudă cu germ. herb, aspru la gust. V. sărbușcă). Care a'nceput să se acrească, să se strice (vorbind de lapte). Fig. Harbăd. Pocit la gură, prezicător de nenorocire: gură sarbădă. Galben, palid (cu fața „acră”): om sarbăd, față sarbădă. Inferior, prost: o copie sarbădă. Anost, plicticos: o zi sarbădă. – Vechĭ sálbed (Neagoe, Învăț. 118). În Munt. searbăd (după seară, seamănă saŭ ca seamă îld. samă), pl. serbezĭ, serbede. V. sărbezesc, cĭumărat. adjectivsarbăd

SEÁRBĂD, -Ă, serbezi, -de, adj. 1. (Despre alimente) Fără gust, nesărat, fad; (despre gustul alimentelor) nedefinit, insipid; leșios. 2. Fig. Plictisitor, monoton, fără colorit (artistic). 3. (Despre oameni) Palid la față; fără vlagă, veștejit. – Et. nec. adjectivsearbăd

credit rapid online ifn

SEÁRBĂD, -Ă, serbezi, -de, adj. (Despre alimente) Fără gust, fad; (fig.) plicticos, monoton. adjectivsearbăd

seárbăd (-dă), adj.1. Fără gust, neplăcut, flasc. – 2. Insipid, nesărat, fad. – 3. Palid, decolorat, pricăjit. – Var. sarbăd, s(e)arbed. Origine incertă. Ar putea fi vorba de lat. fervĭdus „cald”, deoarece mîncarea se strică sub efectul căldurii, cf. încins. Schimbarea lui fs nu este normală și pare greu de explicat; poate se datorează unei forme intermediare; *sfearbăd, cu s- expresiv, redus ca în sfiisii. Ultimul sens este normal, cf. sp. desazonada „flasc” și „indispus”, dar nu este de uz popular și ideea de culoare este și nepotrivită, absolut secundară astfel că e o greșeală de metodă să se caute originea cuvîntului pornind de la această idee. Cu toate astea, așa au încercat să-l explice diferiți cercetători, pornind de la lat. *subalbidus „albicios” (Candrea, Éléments; REW 2934, art. suprimat) sau **exalbidus (Pușcariu 1521; Densusianu, Rom., XXXIII, 285; Iordan, Dift., 153; Rosetti, II, 122). – Der. din lat. *salvidus, de la salvia (Loewe 39) nu este mai ușoară. Legătura cu alb. tharpëd nu este clară: dar trebuie să fie remarcatth alb. poate reproduce întocmai un f lat. Der. serbezi (var. sărbezi), vb. refl. (a deveni searbăd; a fi indispus), cf. înfierbăza, care se explică tot prin fervĭdus (Capidan, Dacor., III, 758; REW 3265aN); sărbușcă, s. f. (Mold., terci pregătit cu lapte acru). adjectivsearbăd

seárbăd adj. m., pl. sérbezi; f. seárbădă, pl. sérbede adjectivsearbăd

seárbăd V. sarbăd. adjectivsearbăd

searbăd (sarbăd) a. 1. palid, slab: e searbăd și suflet nu mai are AL.; 2. acru: vin, lapte searbăd; 3. fig. anost, plicticos: o zi lungă și searbădă. [Vechiu-rom. sealbăd, șalbăd, slab («cu fețele salbede», Neagoe Basarab) = lat. EXALBIDUS]. adjectivsearbăd

SEÁRBĂD, -Ă, serbezi, -de, adj. 1. (Despre alimente) Fără gust, nesărat, fad; (despre gustul alimentelor) nedefinit, insipid; leșios. 2. Fig. Plictisitor, monoton, fără colorit (artistic). 3. (Despre oameni) Palid la față; fără vlagă, veștejit. – Et. nec. adjectivsearbăd

SERBEZÍ vb. IV. v. sărbezi. verbserbezi

serbezì v. 1. a se face searbăd, a se acri puțin: laptele se serbezește; 2. fig. a slăbi: mințile-i smintia, capu-i serbezia POP. [Vechiu-rom. selbezì, a păli (v. searbăd)]. verbserbezì

sărbezésc (mă) v. refl. (d. sarbăd). Mă fac sarbăd. – În vest serb-. Vechĭ selb-. verbsărbezesc

serbá (a ~) vb., ind. prez. 3 serbeáză verb tranzitivserba

serbà v. a sărbători: cântă și serbează bunurile vieții AL. [Lat. SERVARE]. verb tranzitivserbà

SERBÁ, serbez, vb. I. Tranz. A sărbători (un fapt important, un eveniment memorabil etc.); fig. a omagia, a cinsti, a lăuda. ♦ A ține sărbătoare; a nu lucra, a prăznui. – Lat. servare. verb tranzitivserba

serbá (-béz, -át), A celebra, a comemora, a sărbători. – Var. sărba. Lat. servāre (Pușcariu 1582; REW 7872), cf. it. serbare, prov., cat., v. sp. servar.Der. serbare, s. f. (festivitate, petrecere); sărbătoare (mr. sărbătoare, megl. sîrbătoare), s. f. (zi festivă, petrecere), din participiul serbat cu suf. -oare ca scăldătoare, cîntători etc. (după Pascu, I, 151 și Densusianu, GS, II, 310, din lat. *servatoria); sărbători, vb. (a celebra); sărbătoresc, adj. (festiv). verb tranzitivserba

SERBÁ, serbez, vb. I. Tranz. A sărbători (un fapt important, un eveniment memorabil etc.); fig. a omagia, a cinsti, a lăuda. ♦ A ține sărbătoare; a nu lucra, a prăznui. – Lat. servare. verb tranzitivserba

serbéz V. sărbez. verb tranzitivserbez

sărbéz, a -á v. intr. (din serbez, forma vestică, rară și ĭa, d. lat. servare, a conserva, a păstra; it. serbare, pv. vcat. vsp. servar. V. con-serv). Țin o sărbătoare: a sărba învierea Domnuluĭ. verb tranzitivsărbez

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiserbezi

serbezi  verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)serbezi serbezire serbezit serbezind singular plural
serbezind serbeziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) serbezesc (să)serbezesc serbezeam serbezii serbezisem
a II-a (tu) serbezești (să)serbezești serbezeai serbeziși serbeziseși
a III-a (el, ea) serbezește (să)serbezeai serbezea serbezi serbezise
plural I (noi) serbezim (să)serbezim serbezeam serbezirăm serbeziserăm
a II-a (voi) serbeziți (să)serbeziți serbezeați serbezirăți serbeziserăți
a III-a (ei, ele) serbezesc (să)serbezească serbezeau serbezi serbeziseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z