sepulcru definitie
SEPÚLCRU s.n. (Latinism) Mormânt. [< lat. sepulcrum]. substantiv neutru sepulcru
SEPÚLCRU s. n. mormânt. (< lat. sepulcrum) substantiv neutru sepulcru
sepúlcru (livr.) s. n., art. sepúlcrul; pl. sepúlcre substantiv neutru sepulcru
SEPÚLCRU, sepulcre, s. n. (Livr.) Mormânt. – Din fr. sépulcre. substantiv neutru sepulcru
Sinonime, declinări si rime ale cuvantului sepulcru
| sepulcru substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | sepulcru | sepulcrul |
| plural | sepulcre | sepulcrele | |
| genitiv-dativ | singular | sepulcru | sepulcrului |
| plural | sepulcre | sepulcrelor | |