SEPTENÁT s. n. durată de șapte ani a unei funcții. (< fr. septennat) substantiv neutruseptenat
*septenát (mandat politic de șapte ani) s. n., pl. septenáte substantiv neutruseptenat
*septenát n., pl. e (fr. septennat, it. settennato, d. lat. septennis, septenal). Putere saŭ serviciŭ care tine șapte anĭ: septenatu prezidentuluĭ republiciĭ franceze. substantiv neutruseptenat
SEPTENÁT, septenate, s. n. Mandat politic de șapte ani. – Din fr. septennat. substantiv neutruseptenat
septenat substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | septenat | septenatul |
plural | septenate | septenatele | |
genitiv-dativ | singular | septenat | septenatului |
plural | septenate | septenatelor |