SEPARATÍSM s. n. Tendință de separare, de desprindere dintr-un grup social (constituit); izolare, atitudine singuratică. – Din fr. séparatisme. substantiv neutruseparatism
SEPARATÍSM s.n. Tendință de a se separa de majoritate, de un grup social constituit; izolare, atitudine singuratică. [< fr. séparatisme]. substantiv neutruseparatism
SEPARATÍSM s. n. tendință de a se separa de majoritate, de un grup social constituit; izolare, atitudine singuratică. (< fr. séparatisme) substantiv neutruseparatism
separatísm s. n. substantiv neutruseparatism
*separatízm n. (d. separat). Secesionizm, tendență de separațiune. substantiv neutruseparatizm
separatism n. tendență separatistă. substantiv neutruseparatism
SEPARATÍSM s. n. Tendință de separare, de desprindere dintr-un grup social (constituit); izolare, atitudine singuratică. – Din fr. séparatisme. substantiv neutruseparatism
separatism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | separatism | separatismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | separatism | separatismului |
plural | — | — |