SEPARÁT, -Ă, separați, -te, adj. Care se găsește izolat, care nu comunică, nu se confundă cu alții, nu e în legătură cu alții; deosebit; care a fost izolat dintr-un complex. ◊ Pace separată = pace pe care o încheie un stat în mod izolat, fără aliații săi de război. – V. separa. adjectivseparat
SEPARÁT, -Ă adj. Aparte, izolat. [Cf. fr. séparé]. adjectivseparat
*separát, -ă adj. Despărțit. Adv. A trimete separat. adjectivseparat
SEPARÁT, -Ă, separați, -te, adj. Care se găsește izolat, care nu comunică, nu se confundă cu alții, nu e în legătură cu alții; deosebit; care a fost izolat dintr-un complex. ◊ Pace separată = pace pe care o încheie un stat în mod izolat, fără aliații săi de război. – V. separa. adjectivseparat
vorbim împreună și ne înțelegem separat prov. (adol.) folosit pentru a sublinia incompatibilitatea punctelor de vedere ale interlocutorilor. adjectivvorbimîmpreunășineînțelegemseparat
*sepár, a -á v. tr. (lat. sé-paro, -paráre; fr. separer. V. a-păr, com-, pre- și re-par). Despart: a separa ramura de trunchĭ, a separa grîu de neghină, a separa doĭ cînĭ care se bat, apa separă insula de continent. V. bășcăluĭesc. verb tranzitivsepar
SEPARÁ, sepár, vb. I. 1. Tranz. A face să nu mai fie împreună; a despărți, a desface, a izola. ♦ Refl. (Despre persoane) A se îndepărta, a se despărți; (despre soți) a divorța. 2. Refl. și intranz. (Fiz.; despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A (se) depune sub formă de precipitat. – Din fr. séparer, lat. separare. verb tranzitivsepara
SEPARÁ vb. I. tr., refl. A (se) despărți; a (se) izola. [P.i. sepár. / < fr. séparer, it., lat. separare]. verb tranzitivsepara
SEPARÁ vb. tr., refl. 1. a (se) despărți; a (se) izola. 2. (despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) a (se) depune sub formă de precipitat. (< fr. séparer, lat. separare) verb tranzitivsepara
separá (a ~) vb., ind. prez. 3 sepáră verb tranzitivsepara
separà v. a despărți. verb tranzitivseparà
SEPARÁ, sepár, vb. I. 1. Tranz. A face să nu mai fie împreună; a despărți, a desface, a izola. ♦ Refl. (Despre persoane) A se îndepărta, a se despărți; (despre soți) a divorța. 2. Refl. și intranz. (Fiz.; despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A (se) depune sub formă de precipitat. – Din fr. séparer, lat. separare. verb tranzitivsepara
separat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | separat | separatul | separată | separata |
plural | separați | separații | separate | separatele | |
genitiv-dativ | singular | separat | separatului | separate | separatei |
plural | separați | separaților | separate | separatelor |