separare definitie

SEPARÁRE, separări, s. f. Acțiunea de a (se) separa și rezultatul ei; despărțire, izolare; diferențiere. – V. separa. substantiv femininseparare

SEPARÁRE s.f. Acțiunea de a (se) separa și rezultatul ei; separație, despărțire. [< separa]. substantiv femininseparare

separáre s. f., g.-d. art. separắrii; pl. separắri substantiv femininseparare

SEPARÁRE, separări, s. f. Acțiunea de a (se) separa și rezultatul ei; despărțire, izolare; diferențiere. – V. separa. substantiv femininseparare

*separațiúne f. (lat. separátio, -ónis). Acțiunea de a separa, secesiune, despărțire. Despărțenie, divorț. Jur. Separațiune de corp, starea soților care, în urma uneĭ judecățĭ și din aceleașĭ cauze ca și la divorț, trăĭesc despărțițĭ. Separațiune de bunurĭ, regim matrimonial în care soțiĭ, pin contractu de căsătorie saŭ pin judecată, îșĭ administrează averea separat (Separațiunea de corp atrage și separațiunea de bunurĭ). — Și -áție și -áre. substantiv femininseparațiune

*sepár, a -á v. tr. (lat. sé-paro, -paráre; fr. separer. V. a-păr, com-, pre- și re-par). Despart: a separa ramura de trunchĭ, a separa grîu de neghină, a separa doĭ cînĭ care se bat, apa separă insula de continent. V. bășcăluĭesc. verb tranzitivsepar

SEPARÁ vb. I. tr., refl. A (se) despărți; a (se) izola. [P.i. sepár. / < fr. séparer, it., lat. separare]. verb tranzitivsepara

separá (a ~) vb., ind. prez. 3 sepáră verb tranzitivsepara

separà v. a despărți. verb tranzitivseparà

SEPARÁ, sepár, vb. I. 1. Tranz. A face să nu mai fie împreună; a despărți, a desface, a izola. ♦ Refl. (Despre persoane) A se îndepărta, a se despărți; (despre soți) a divorța. 2. Refl. și intranz. (Fiz.; despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A (se) depune sub formă de precipitat. – Din fr. séparer, lat. separare. verb tranzitivsepara

SEPARÁ vb. tr., refl. 1. a (se) despărți; a (se) izola. 2. (despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) a (se) depune sub formă de precipitat. (< fr. séparer, lat. separare) verb tranzitivsepara

SEPARÁ, sepár, vb. I. 1. Tranz. A face să nu mai fie împreună; a despărți, a desface, a izola. ♦ Refl. (Despre persoane) A se îndepărta, a se despărți; (despre soți) a divorța. 2. Refl. și intranz. (Fiz.; despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A (se) depune sub formă de precipitat. – Din fr. séparer, lat. separare. verb tranzitivsepara

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiseparare

separare  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular separare separarea
plural separări separările
genitiv-dativ singular separări separării
plural separări separărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z