SENZITÍV, -Ă, senzitivi, -e, adj. 1. Senzorial (2). 2. Înzestrat cu sensibilitate; sensibil. ♦ (Bot.; substantivat, f.) Specie de mimoză. – Din fr. sensitif, lat. sensitivus. adjectivsenzitiv
SENZITÍV, -Ă adj. 1. Referitor la simțuri, de simțuri. 2. Care are facultatea de a simți; sensibil. [< fr. sensitif]. adjectivsenzitiv
SENZITÍV, -Ă I. adj. 1. senzorial (I, 2) 2. care are facultatea de a simți. II. adj., s. m. f. (pesoană) de o sensibilitate excesivă. III. s. f. plantă erbacee din familia leguminoaselor ale cărei frunze se strâng la cea mai mică atingere (< fr. sensitif, lat. sensivitus) adjectivsenzitiv
senzitív adj. m., pl. senzitívi; f. senzitívă, pl. senzitíve adjectivsenzitiv
*sensitív, -ă adj. (mlat. sensitivus, fr. sensitif). Sensibil, simțitor, care simte: toate animalele-s sensitive. Relativ la simțurĭ sau la sensațiune: facultatea sensitivă. S. f. O plantă leguminoasă ale căreĭ foĭ se strîng cînd le atingĭ (Se numește și mimoză). Fig. Persoană care se sperie, se supără saŭ se emoționează dintr’un nimic. — Fals senz-. adjectivsensitiv
sensitiv a. care are facultatea de a simți; toate animalele sunt sensitive. adjectivsensitiv
SENZITÍV, -Ă, senzitivi, -e, adj. 1. Senzorial (2). 2. înzestrat cu sensibilitate; sensibil. ♦ (Bot.; substantivat, f.) Specie de mimoză. – Din fr. sensitif, lat. sensitivus. adjectivsenzitiv
senzitiv adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | senzitiv | senzitivul | senzitivă | senzitiva |
plural | senzitivi | senzitivii | senzitive | senzitivele | |
genitiv-dativ | singular | senzitiv | senzitivului | senzitive | senzitivei |
plural | senzitivi | senzitivilor | senzitive | senzitivelor |