SENIOR1, seniori, s. m. (În evul mediu, în apusul Europei) Stăpân al unui domeniu asupra căruia își exercită și unele atribute ale puterii de stat; p. ext. nobil. [Pr.: -ni-or] – Din lat. senior. adjectiv senior
SENIOR2, -OÁRĂ, seniori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Sportiv) care a depășit vârsta juniorilor, vârstă care variază de la sport la sport, de obicei peste 18 ani. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) mai în vârstă, mai bătrână. 3. S. n. (Pe lângă un nume propriu de persoană, în opoziție cu junior) Tatăl (considerat în raport cu fiul). [Pr.: -ni-or] – Din fr. senior. adjectiv senior
SENIÓR s.m. Stăpân al unei feude; (p. ext.) nobil. // adj. (De obicei pe lângă un nume propriu) Care este mai în vârstă, mai bătrân; bătrânul, tatăl. [Pron. -ni-or. / < lat. senior, cf. fr. seigneur]. adjectiv senior
SENIÓR, -OÁRĂ s.m. și f. Sportiv care a depășit vârsta juniorilor. [Pron. -ni-or. / < fr. senior]. adjectiv senior
SENIÓR2, -OÁRĂ s. m. f. sportiv care a depășit vârsta juniorilor. (< fr. senior) adjectiv senior
seniór2 (stăpân feudal) (-ni-or) s. m., pl. senióri adjectiv senior
sénior3 (tatăl) (-ni-or) s. m.; abr. sr/Sr adjectiv senior
SENIÓR1 I. s. m. stăpân al unei feude; (p. ext.) nobil. II. adj. (după un nume onomastic) care este mai în vârstă, mai bătrân; tatăl (în raport cu fiul). (< lat. senior) adjectiv senior
seniór (-ri), s. m. – Persoană mai în vîrstă; tată. Lat. senior (sec. XIX). – Der. senioral, adj., din fr. seigneurial; seniorie, s. f., din fr. seigneurie; monsenior, s. m., din fr. monseigneur. adjectiv senior
seniór1 (sportiv) (-ni-or) adj. m., s. m., pl. senióri; adj. f., s. f. senioáră, pl. senioáre adjectiv senior
*seniór m. (fr. seigneur, d. lat. sénior, -óris, maĭ bătrîn, d. senex, senis, bătrîn; it. signore, sp. señor. V. sire. Cp. cu preut, stareț). În evu mediŭ, mare boĭer din apusu Europeĭ, stăpînu unuĭ feud. Boĭer mare, om din înalta nobilime. adjectiv senior
senior m. 1. proprietar feudal, în evul mediu; 2. om de mare nobleță. ║ a. mai mare în vârstă, în opozițiune cu junior = mai tânăr. adjectiv senior
SENIÓR2, -OÁRĂ, seniori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Sportiv) care a depășit vârsta juniorilor, vârstă care variază de la sport la sport, de obicei peste 18 ani. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) mai în vârstă, mai bătrână. 3. S. m. (Pe lângă un nume propriu de persoană, în opoziție cu junior) Tatăl (considerat în raport cu fiul). [Pr.: -ni-or] – Din fr. senior. adjectiv senior
SENIÓR1, seniori, s. m. (în Evul Mediu, în Apusul Europei) Stăpân al unui domeniu asupra căruia își exercită și unele atribute ale puterii de stat; p. ext. nobil. [Pr.: -ni-or] – Din lat. senior. adjectiv senior
SENIÓR, -OÁRĂ s.m. și f. Sportiv care a depășit vârsta juniorilor. [Pron. -ni-or. / < fr. senior]. substantiv masculin senior
SENIÓR2, -OÁRĂ s. m. f. sportiv care a depășit vârsta juniorilor. (< fr. senior) substantiv masculin senior
SENIOR1, seniori, s. m. (În evul mediu, în apusul Europei) Stăpân al unui domeniu asupra căruia își exercită și unele atribute ale puterii de stat; p. ext. nobil. [Pr.: -ni-or] – Din lat. senior. substantiv masculin senior
SENIOR2, -OÁRĂ, seniori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Sportiv) care a depășit vârsta juniorilor, vârstă care variază de la sport la sport, de obicei peste 18 ani. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) mai în vârstă, mai bătrână. 3. S. n. (Pe lângă un nume propriu de persoană, în opoziție cu junior) Tatăl (considerat în raport cu fiul). [Pr.: -ni-or] – Din fr. senior. substantiv masculin senior
SENIÓR s.m. Stăpân al unei feude; (p. ext.) nobil. // adj. (De obicei pe lângă un nume propriu) Care este mai în vârstă, mai bătrân; bătrânul, tatăl. [Pron. -ni-or. / < lat. senior, cf. fr. seigneur]. substantiv masculin senior
SENIÓR1 I. s. m. stăpân al unei feude; (p. ext.) nobil. II. adj. (după un nume onomastic) care este mai în vârstă, mai bătrân; tatăl (în raport cu fiul). (< lat. senior) substantiv masculin senior
*seniór m. (fr. seigneur, d. lat. sénior, -óris, maĭ bătrîn, d. senex, senis, bătrîn; it. signore, sp. señor. V. sire. Cp. cu preut, stareț). În evu mediŭ, mare boĭer din apusu Europeĭ, stăpînu unuĭ feud. Boĭer mare, om din înalta nobilime. substantiv masculin senior
senior adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | senior | seniorul | senioară | senioara |
plural | seniori | seniorii | senioare | senioarele | |
genitiv-dativ | singular | senior | seniorului | senioare | senioarei |
plural | seniori | seniorilor | senioare | senioarelor |
senior adjectiv | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | senior | seniorul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | senior | seniorului |
plural | — | — |