SENESCÉNT, -Ă adj. (despre țesuturi, organism) în stare de senescență. (< fr. sénescent) adjectivsenescent
SENESCÉNȚĂ s. f. (Med.) Îmbătrânire a țesuturilor și a organismului. – Din fr. sénescence. substantiv femininsenescență
SENESCÉNȚĂ s.f. Îmbătrânire a țesuturilor și a organismului. [< fr. sénescence, cf. lat. senescere – a îmbătrâni]. substantiv femininsenescență
SENESCÉNȚĂ s. f. îmbătrânire a țesuturilor, a organismului. (< fr. sénescence) substantiv femininsenescență
SENESCÉNȚĂ s. f. (Med.) Îmbătrânire a țesuturilor și a organismului. – Din fr. sénescence. substantiv femininsenescență
senescență | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | senescență | senescența |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | senescențe | senescenței |
plural | — | — |