semui definitie
- Vezi aici mai multe sinonimesemui
- Vezi aici mai multe rimesemui
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuse
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cusem
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuui
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cumui
SEMUÍ, semuiésc, vb. IV. Tranz. 1. (Înv.) A asemăna; a compara. 2. (Pop.) A confunda. – De la semăna2. verb tranzitivsemui
semuì v. 1. a-și da seama, a judeca, a reflecta; 2. a asemăna: fata s’a amăgit... semuind pe unul cu altcineva. [Tras din seamă]. verb tranzitivsemuì
SEMUÍ, semuiesc, vb. IV. Tranz. 1. (înv.) A asemăna; a compara. 2. (Pop.) A confunda. – De la semăna2. verb tranzitivsemui
sămuĭésc v. tr. (ung. számolni, a număra, a socoti, d. szám, socoteală, samă). Vechĭ. Socotesc, consider, număr, țin: sămuit pintre vitejĭ. Asimilez, fac asemenea: a sămui o biserică cu alta. Azĭ. Confund o persoană cu alta: l-a sămuit cu frate-su. – Și sămăluĭésc (ung. szdlálni) și (inf. de semăn, asemăn) asămuĭésc, asămăluĭésc. În vest semuĭesc, semăluĭesc și asemuĭesc, asemăluĭesc. verb tranzitivsămuĭesc
semuĭésc V. sămuĭesc. verb tranzitivsemuĭesc
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluisemui
| semui verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)semui | semuire | semuit | semuind | singular | plural | ||
| semuind | semuiți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | semuiesc | (să)semuiesc | semuiam | semuii | semuisem | |
| a II-a (tu) | semuiești | (să)semuiești | semuiai | semuiși | semuiseși | ||
| a III-a (el, ea) | semuiește | (să)semuiai | semuia | semui | semuise | ||
| plural | I (noi) | semuim | (să)semuim | semuiam | semuirăm | semuiserăm | |
| a II-a (voi) | semuiți | (să)semuiți | semuiați | semuirăți | semuiserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | semuiesc | (să)semuiască | semuiau | semuiră | semuiseră | ||