semna definitie

SEMNÁ vb. I. tr., intr., refl. A (se) iscăli. [Cf. fr. signer, după semn]. verb tranzitiv semna

SEMNÁ vb. tr., intr., refl. a (se) iscăli. (după fr. signer) verb tranzitiv semna

semná (a ~) vb., ind. prez. 3 semneáză verb tranzitiv semna

semnà v. 1. a-și pune semnătura; 2. a încheia: a semna un tractat. [Lat. SIGNARE]. verb tranzitiv semnà

SEMNÁ, semnez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A (se) iscăli pentru confirmare, a certifica punând o iscălitură. – Din fr. signer (după semn). verb tranzitiv semna

semnéz v. tr. (d. semn orĭ lat. signare, de unde și fr. signer). Vechĭ. Însemnez. Azĭ. Neol. Iscălesc, îmĭ scriŭ numele. verb tranzitiv semnez

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului semna

semna   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) semna semnare semnat semnând singular plural
semnând semnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) semnez (să) semnez semnam semnai semnasem
a II-a (tu) semnezi (să) semnezi semnai semnași semnaseși
a III-a (el, ea) semnea (să) semnai semna semnă semnase
plural I (noi) semnăm (să) semnăm semnam semnarăm semnaserăm
a II-a (voi) semnați (să) semnați semnați semnarăți semnaserăți
a III-a (ei, ele) semnea (să) semneze semnau semna semnaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z