SEMIVOCÁLĂ s.f. Vocală care nu se poate rosti decât împreună cu o altă vocală (cu care formează un diftong); semiconsoană. [< semi- + vocală, după fr. semi-voyelle]. substantiv femininsemivocală
SEMIVOCÁLĂ s. f. sunet între vocală și consoană; semiconsoană. (după fr. semi-voyelle) substantiv femininsemivocală
semivocálă s. f., g.-d. art. semivocálei; pl. semivocále substantiv femininsemivocală
*semivocálă f., pl. e. Gram. În unele limbĭ (vechea slavonească, sîrbeasca, ceha, polona, sanscrita), consonantă lichidă (R și L) pronunțată fară vocală, ca Srb. îld. Sîrb. substantiv femininsemivocală
semivocală f. Gram. se zice de consoanele numite obișnuit lichide. substantiv femininsemivocală
SEMIVOCÁLĂ, semivocale, s. f. Sunet intermediar între vocală și consoană, cu însușiri comune amândurora. – Semi- + vocală (după fr. semi-voyelle). substantiv femininsemivocală
semivocală | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | semivocală | semivocala |
plural | semivocale | semivocalele | |
genitiv-dativ | singular | semivocale | semivocalei |
plural | semivocale | semivocalelor |