SEMIPROLETÁR, -Ă s.m. și f. Om care lucrează ca salariat într-o întreprindere, continuând să lucreze în același timp și în propria-i gospodărie agricolă individuală. ♦ Țăran sărac; om sărac. [< semi- + proletar, după rus. poluproletarnâi]. substantiv masculin și femininsemiproletar
semiproletáră (-mi-pro-) s. f., g.-d. art. semiproletárei; pl. semiproletáre substantiv masculin și femininsemiproletară
semiproletar substantiv masculin și feminin | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | semiproletar | semiproletarul | semiproletară | semiproletara |
plural | semiproletari | semiproletarii | semiproletare | semiproletarele | |
genitiv-dativ | singular | semiproletar | semiproletarului | semiproletare | semiproletarei |
plural | semiproletari | semiproletarilor | semiproletare | semiproletarelor |