selimet definitie

selemét n, pl. urĭ (turc. selamet, siguranță, rezultat bun, d. ar. selamet, sănătate; ngr. selámeti, alb. selahmét, sîrb. selamet). Sec. 18. Scăpare, mîntuire, liman. Azĭ. Olt. (salamet). A ĭeșĭ la salamet, a ĭeșĭ la hedreag, a scăpa de nevoĭ. Sec. 19. Rar azĭ. Perderea averiĭ, faliment: beția l-a scos, cu beția a ajuns la selemet. — Și selimet, silemet, silimet, zelemet. temporar selemet

selimet (silemet) n. în locuțiunea a scoate la selimet, a ruina cu desăvârșire: pe mine ! el să mă scoată silemet ! AL. [Turc. SELAMET, sfârșit bun (românește: sfârșit rău)]. temporar selimet

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului selimet

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z