SELF-CONTRÓL s.n. (Anglicism) Capacitate de a-și controla nervii și reacțiile involuntare; autocontrol. [< engl., fr., it. self control]. substantiv neutru selfcontrol
SELF-CONTROL s. n. autocontrol. (< engl. self-control) substantiv neutru selfcontrol
SELF-CONTROL subst. Autocontrol. [Pr.: -tról] – Cuv. engl. substantiv neutru selfcontrol
| self-control | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | self-control | self-controlul |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | self-control | self-controlului |
| plural | — | — | |