selamet definitie

selamét (-turi), s. n.1. Salvare. – 2. Ruină, faliment. – Var. selimet, selemet, silimet. Mr. sălimete. Tc. (arab.) selamet „sănătate” (Roesler 602; Șeineanu, II, 319), cf. ngr. σελαμέτι, sb., alb. selamet, sp. zelama.Der. selamlîc, s. n. (plecăciune, lingușeală; salon în casele turcești unde se primesc ospeții; alaiul sultanului cînd merge la moschee), din tc. selamlik (este dubletul lui salamalec, s. n. „plecăciune”, din tc. selamalekim și în parte al fr. salamalec); selam-aga sau selam-ceauș, s. m. (slujbaș al Porții, care primea ambasadorii), din tc. selam agasi sau selam çaus. substantiv neutru selamet

selamét V. selemet. substantiv neutru selamet

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului selamet

selamet   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular selamet selametul
plural selameturi selameturile
genitiv-dativ singular selamet selametului
plural selameturi selameturilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z