SEGREGÁT s.n. (Metal.) Segregație. [< engl. segregat]. adjectivsegregat
SEGREGÁ, pers. 3 segrégă, vb. I. 1. Intranz. (Despre elementele unui aliaj) A se separa neuniform prin răcire de la o temperatură înaltă, pe baza diferenței dintre punctele de topire ale elementelor. 2. Refl. (Despre componenții unui material) A se separa. – Din lat., it. segregare. verb tranzitivsegrega
SEGREGÁ vb. I. 1. intr. (Despre elementele unui aliaj) A se separa neuniform prin răcire de la o temperatură înaltă, bazat pe diferența dintre punctele de topire ale elementelor. 2. refl. (Despre componenții unui material) A se separa. [P.i. 3,6 -gă. / < lat. segregare]. verb tranzitivsegrega
SEGREGÁ vb. intr., refl. a efectua, a suporta operația de segregare; a (se) separa. (< lat., it. segregare) verb tranzitivsegrega
segregá (a ~) (se-gre-) vb., ind. prez. 3 segrégă verb tranzitivsegrega
segregat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | segregat | segregatul | segregată | segregata |
plural | segregați | segregații | segregate | segregatele | |
genitiv-dativ | singular | segregat | segregatului | segregate | segregatei |
plural | segregați | segregaților | segregate | segregatelor |