SEGMENTÁR, -Ă adj. Compus, provenit din segmente, din frânturi. [Cf. fr. segmentaire]. adjectivsegmentar
SEGMENTÁR, -Ă adj. compus, provenit din segmente. (< fr. segmentaire) adjectivsegmentar
*segmentár, -ă adj. (d. segment; fr. segmentaire). Format din segmente (bucățĭ). adjectivsegmentar
segmentár (compus din segmente) adj. m., pl. segmentári; f. segmentáră, pl. segmentáre adjectivsegmentar
SEGMENTÁRE, segmentări, s. f. 1. Faptul de a segmenta. ♦ Diviziune a celulei-ou sau a zigotului în celule din ce în ce mai mici, care se asociază între ele și formează foițele embrionare; segmentație. 2. (Fon.) Operație de izolare a unui segment dintr-o secvență sonoră pentru studiul lui auditiv, eliminându-se astfel influența contextului. – V. segmenta. substantiv femininsegmentare
SEGMENTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) segmenta și rezultatul ei; segmentație. ♦ Fragmentarea corpului unor animale, a unor organe în bucăți. ♦ Procesul de fracționare a oului fecundat, care duce la formarea embrionului. [< segmenta]. substantiv femininsegmentare
SEGMENTÁRE, segmentări, s. f. ~ 3. (Auto) Operația de înlocuire a segmenților uzați de pe pistoanele unui motor sau compresor cu alții noi, adecvați cotei de reparație. substantiv femininsegmentare
segmentáre s. f., g.-d. art. segmentắrii; pl. segmentắri substantiv femininsegmentare
SEGMENTÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) segmenta; segmentație. 2. (biol.) fragmentare a corpului unor animale, a unor organe în bucăți. 3. proces de fracționare a oului fecundat, care duce la formarea embrionului. 4. (lingv.) izolare a unui segment dintr-o secvență sonoră pentru studiul auditiv, în afara contextului. (< segmenta) substantiv femininsegmentare
SEGMENTÁRE, segmentări, s. f. 1. Faptul de a segmenta. ♦ Diviziune a celulei-ou sau a zigotului în celule din ce în ce mai mici, care se asociază între ele și formează foițele embrionare; segmentație. 2. (Fon.) Operație de izolare a unui segment dintr-o secvență sonoră pentru studiul lui auditiv, eliminându-se astfel influența contextului. – V. segmenta. substantiv femininsegmentare
SEGMENTÁ, segmentéz, vb. I. Tranz. A împărți, a tăia în segmente. – Din fr. segmenter. verb tranzitivsegmenta
SEGMENTÁ vb. I. tr. A tăia, a împărți în segmente. ♦ refl. (Despre organe, organisme) A se fracționa în segmente. [Cf. fr. segmenter]. verb tranzitivsegmenta
SEGMENTÁ, segmentéz, vb. I. Tranz. ~ 2. (Auto) A înlocui segmenții uzați de pe pistoanele unui motor sau compresor cu alții noi, adecvați cotei de reparație. verb tranzitivsegmenta
SEGMENTÁ vb. I. tr. a tăia, a împărți în segmente. II. refl. (despre organe, organisme) a se fracționa în segmente. (< fr. segmenter) verb tranzitivsegmenta
segmentá (a ~) vb., ind. prez. 3 segmenteáză verb tranzitivsegmenta
SEGMENTÁ, segmentez, vb. I. Tranz, A împărți, a tăia în segmente. – Din fr. segmenter. verb tranzitivsegmenta
*segmentéz v. tr. (d. segment; segmenter). — Împart în segmente. V. refl. Mă despart dintr’o grămadă. verb tranzitivsegmentez
segmentare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | segmentare | segmentarea |
plural | segmentări | segmentările | |
genitiv-dativ | singular | segmentări | segmentării |
plural | segmentări | segmentărilor |