sediu definitie

SÉDIU s.n. Loc, clădire unde funcționează de obicei o instituție publică sau o organizație de masă. ♦ (Fig.) Centru, focar. [Pron. -diu. / < it. sedio]. substantiv neutrusediu

SÉDIU s. n. 1. loc, clădire unde își desfășoară activitatea o instituție, o organizație etc. 2. (fig.) centru, focar. (< it. sedio, lat. sedium) substantiv neutrusediu

SÉDIU, sedii, s. n. Clădire sau loc unde își are administrația și unde își desfășoară activitatea o instituție sau o organizație. ♦ Fig. Centru, focar. Sediul reflexelor. – Din it. sedio. substantiv neutrusediu

sédiu [diu pron. diu] s. n., art. sédiul; pl. sédii, art. sédiile (-di-i-) substantiv neutrusediu

*sédiŭ n. (format după a-sediŭ; fr. siege, it. seggio, din răd. sed, ca și șed, ședință, rezidență). Rezidentă, scaun, domiciliŭ, locu obișnuit de adunare al uneĭ societățĭ, al unuĭ tribunal, al unuĭ guvern ș.a. Fig. Centru: sediu holereĭ e în India, creĭeru e sediu cugetăriĭ. substantiv neutrusediŭ

sediu n. locul unde rezidă un tribunal, un guvern, o administrațiune. substantiv neutrusediu

SÉDIU, sedii, s. n. Clădire sau loc unde își are administrația și unde își desfășoară activitatea o instituție sau o organizație. ♦ Fig. Centru, focar. Sediul reflexelor. – Din it. sedio. substantiv neutrusediu

SEDIU DE POLIȚIE bază, curcănărie, polente, presă, Presa Mare. substantiv neutrusediudepoliție

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluisediu

sediu  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sediu sediul
plural sedii sediile
genitiv-dativ singular sediu sediului
plural sedii sediilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z