sediment definitie

SEDIMÉNT, sedimente, s. n. 1. Depozit format prin depunerea substanțelor corpusculare solide dintr-o suspensie. 2. Acumulare, în general stratificată, de minerale și de resturi organice, depozitată la suprafața pământului; depozit de roci sedimentare. – Din fr. sediment, lat. sedimentum. substantiv neutru sediment

SEDIMÉNT s.n. 1. Depozit format prin precipitarea particulelor solide aflate în suspensie într-un lichid. 2. (La pl.) Depozit de roci sedimentare. [Pl. -te, -turi. / < fr. sédiment, cf. lat. sedimentum < sedere – a fi așezat]. substantiv neutru sediment

SEDIMÉNT s. n. 1. depozit prin precipitarea particulelor solide în suspensie într-un lichid. 2. (pl.) depozit de roci sedimentare. (< fr. sédiment, lat. sedimentum) substantiv neutru sediment

sedimént s. n., pl. sediménte substantiv neutru sediment

*sedimént n, pl. e (lat. sedimentum, d. sédere, a ședea, a se odihni). Drojdie, substanța care se depune la fundu unuĭ lichid. Pămînt (saŭ alt-ceva) depus de ape, de vînt orĭ de animale (guano): afară de stîncile eruptive, scoarța pămîntuluĭ se compune din sedimente. substantiv neutru sediment

sediment n. 1. depozit format pe fundul unui lichid; 2. straturi formate de materii ce mările au lăsat în retragerea lor din anumite părți ale globului. substantiv neutru sediment

SEDIMÉNT, sedimente, s. n. 1. Depozit format prin depunerea substanțelor corpusculare solide dintr-o suspensie. 2. Acumulare, în general stratificată, de minerale și de resturi organice, depozitată la suprafața pământului; depozit de roci sedimentare. – Din fr. sediment, lat. sedimentum. substantiv neutru sediment

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului sediment

sediment   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sediment sedimentul
plural sedimenturi sedimentele
genitiv-dativ singular sediment sedimentului
plural sedimenturi sedimentelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z