SEDIMÉNT, sedimente, s. n. 1. Depozit format prin depunerea substanțelor corpusculare solide dintr-o suspensie. 2. Acumulare, în general stratificată, de minerale și de resturi organice, depozitată la suprafața pământului; depozit de roci sedimentare. – Din fr. sediment, lat. sedimentum. substantiv neutrusediment
SEDIMÉNT s.n. 1. Depozit format prin precipitarea particulelor solide aflate în suspensie într-un lichid. 2. (La pl.) Depozit de roci sedimentare. [Pl. -te, -turi. / < fr. sédiment, cf. lat. sedimentum < sedere – a fi așezat]. substantiv neutrusediment
SEDIMÉNT s. n. 1. depozit prin precipitarea particulelor solide în suspensie într-un lichid. 2. (pl.) depozit de roci sedimentare. (< fr. sédiment, lat. sedimentum) substantiv neutrusediment
sedimént s. n., pl. sediménte substantiv neutrusediment
*sedimént n, pl. e (lat. sedimentum, d. sédere, a ședea, a se odihni). Drojdie, substanța care se depune la fundu unuĭ lichid. Pămînt (saŭ alt-ceva) depus de ape, de vînt orĭ de animale (guano): afară de stîncile eruptive, scoarța pămîntuluĭ se compune din sedimente. substantiv neutrusediment
sediment n. 1. depozit format pe fundul unui lichid; 2. straturi formate de materii ce mările au lăsat în retragerea lor din anumite părți ale globului. substantiv neutrusediment
SEDIMÉNT, sedimente, s. n. 1. Depozit format prin depunerea substanțelor corpusculare solide dintr-o suspensie. 2. Acumulare, în general stratificată, de minerale și de resturi organice, depozitată la suprafața pământului; depozit de roci sedimentare. – Din fr. sediment, lat. sedimentum. substantiv neutrusediment
sediment substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | sediment | sedimentul |
plural | sedimenturi | sedimentele | |
genitiv-dativ | singular | sediment | sedimentului |
plural | sedimenturi | sedimentelor |