SECÁRE, secări, s. f. Acțiunea de a seca și rezultatul ei. Secarea mlaștinilor. – V. seca. substantiv femininsecare
secáre f. Acțiunea de a seca. substantiv femininsecare
secare f. acțiunea de a seca: secarea bălților. substantiv femininsecare
SECÁRE, secări, s. f. Acțiunea de a seca și rezultatul ei. Secarea mlaștinilor. – V. seca. substantiv femininsecare
secări | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)secări | secărire | secărit | secărind | singular | plural | ||
secărind | secăriți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | secăresc | (să)secăresc | secăream | secării | secărisem | |
a II-a (tu) | secărești | (să)secărești | secăreai | secăriși | secăriseși | ||
a III-a (el, ea) | secărește | (să)secăreai | secărea | secări | secărise | ||
plural | I (noi) | secărim | (să)secărim | secăream | secărirăm | secăriserăm | |
a II-a (voi) | secăriți | (să)secăriți | secăreați | secărirăți | secăriserăți | ||
a III-a (ei, ele) | secăresc | (să)secărească | secăreau | secăriră | secăriseră |