reduceri si promotii 2018
Definitie secundar - ce inseamna secundar - Dex Online

secundar definitie

SECUNDÁR1, secundare, s. n. Acul ceasornicului care arată secundele. – Secundă + suf. -ar. adjectiv secundar

SECUNDÁR, -Ă adj. 1. Care nu vine decât în al doilea rând, de importanță mai mică; accesoriu. ◊ Medic secundar (și s.m.) = medic care, în urma unui concurs este admis să se specializeze într-o clinică; fenomen secundar = fenomen puțin important care apare în cursul unei boli. 2. Care urmează după primul; al doilea. ◊ (Geol.; și s.n.) Era secundară = mezozoic; propoziție secundară = propoziție subordonată, dependentă. // s.n. Ac al ceasornicului care indică secundele. [Var. secondar, -ă adj. / cf. fr. secondaire, lat. secundarius]. adjectiv secundar

SECUNDÁR1, -Ă s. n. ac al ceasornicului care indică secundele. (< secund + -ar) adjectiv secundar

secundár1 adj. m., pl. secundári; f. secundáră, pl. secundáre adjectiv secundar

secundár2 s. n., pl. secundáre adjectiv secundar

SECUNDÁR1, secundare, s. n. Acul ceasornicului care arată secundele. – Secundă + suf. -ar. adjectiv secundar

SECUNDÁR2, -Ă, secundari, -e, adj. 1. Care ocupă locul al doilea (în timp) într-o succesiune. ♦ Era secundară = a doua eră geologică, caracterizată prin apariția primelor păsări, mamifere și pești osoși; era mezozoică. (Ieșit din uz) Curs secundar = ciclu școlar care urma după ciclul primar. (Ieșit din uz) Profesor secundar = profesor care predă în cursul secundar. Sifilis secundar = sifilis aflat în a doua fază, caracterizat prin apariția unor erupții pe piele. 2. Care se plasează pe al doilea plan din punct de vedere al importanței; de mai mică importanță. ◊ (Gram.) Propoziție secundară (și substantivat, f.) = propoziție care nu este de sine stătătoare, depinzând în frază de propoziția principală (din punctul de vedere al înțelesului). Medic secundar (și substantivat, m.) = medic care, în urma unui concurs, este admis să lucreze într-o clinică între 3 și 5 ani, în vederea specializării sale. Fenomen secundar = fenomen patologic puțin important, care apare în cursul unei boli, ca efect al fenomenelor ei caracteristice și care nu influențează cursul bolii. – Din fr. secondaire, lat. secundarius. adjectiv secundar

SECUNDÁR2, -Ă adj. 1. în al doilea rând ca importanță, interes etc.; accesoriu. ♦ învățământ ~ = formă de învățământ de al doilea grad, care urmează celui primar; liceal, mediu; (ec.) sector ~ = ansamblu de activități economice în care materiile prime sunt transformate în produse industriale sau bunuri de consum; medic ~ = medic care, în urma unui concurs, este admis să se specializeze într-o clinică; fenomen ~ = fenomen puțin important care apare în cursul unei boli. ◊ (psih.) cu reacții lente, durabile și profunde. 2. care urmează după primul. ♦ era ~ă = mezozoic; propoziție ~ă = propoziție subordonată. (< fr. secondaire, lat. secundarius) adjectiv secundar

*secundár, -ă adj. (lat. secundarius, fr. secondaire). Accesoriŭ, maĭ puțin important, de al doilea rînd: importanță secundară. Învățămintu secundar, școala secundară, care e între școala primară și universitate (liceu saŭ gimnaziu, seminariu, școala comercială, profesională ș.a.). Profesor secundar, profesor de școală secundară. Med. Care se arată după altele, vorbind de semnele boalelor. Geol. Era secundară, era caracterizată pin mulțimea reptilelor și a amoniților și pin aparițiunea păsărilor și mamiferelor. adjectiv secundar

secundar a. 1. care vine în al doilea rând, accesoriu; 2. se zice de învățământul intermediar între cel primar și cel superior; 3. instituțiunile unde se capătă acest învățământ: școalele secundare se mai numesc gimnazii, licee, seminarii, externate. adjectiv secundar

SECUNDÁR2, -Ă, secundari, -e, adj. 1. Care ocupă locul al doilea (în timp) într-o succesiune. ◊ Eră secundară = a doua eră geologică, caracterizată prin apariția primelor păsări, a mamiferelor și peștilor osoși; era mezozoică. (Ieșit din uz) Curs secundar = ciclu școlar care urma după ciclul primar. (Ieșit din uz) Profesor secundar = profesor care predă în cursul secundar. Sifilis secundar = sifilis aflat în a doua fază, caracterizat prin apariția unor erupții pe piele. 2. Care se plasează pe al doilea plan din punct de vedere al importanței; de mai mică importanță. ◊ (Gram.) Propoziție secundară (și substantivat, f.) = propoziție care nu este de sine stătătoare, depinzând în frază de propoziția principală (din punctul de vedere al înțelesului). Medic secundar (și substantivat, m.) = medic care, în urma unui concurs, este admis să lucreze într-o clinică între 3 și 5 ani, în vederea specializării sale. Fenomen secundar = fenomen patologic puțin important, care apare în cursul unei boli, ca efect al fenomenelor ei caracteristice și care nu influențează cursul bolii. – Din fr. secondaire, lat. secundarius.2 adjectiv secundar

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului secundar

secundar   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular secundar secundarul secunda secundara
plural secundari secundarii secundare secundarele
genitiv-dativ singular secundar secundarului secundare secundarei
plural secundari secundarilor secundare secundarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z