SECULÁR, -Ă, seculari, -e, adj. 1. Care durează mai multe secole, care are o vechime de unul sau de mai multe secole; p. ext. extrem de vechi, străvechi. 2. (Livr.) Laic. – Din fr. séculaire, lat. saecularis. adjectivsecular
SECULÁR, -Ă adj. Care durează, care există de secole; străvechi. [< lat. saecularis, cf. fr. séculaire]. adjectivsecular
SECULÁR, -Ă adj. 1. de secole; străvechi. 2. care are loc o dată la un secol. ♦ an ~ = an care încheie un secol. 3. (rar) laic. (< fr. séculaire, lat. saecularis) adjectivsecular
seculár adj. m., pl. seculári; f. seculáră, pl. seculáre adjectivsecular
*seculár, -ă adj. (lat. secularis). 1. Care există de un secul saŭ de maĭ multe: pădurĭ seculare, drepturĭ seculare. 2. Care se face la un secul o dată: sărbărĭ seculare; 3. Laic, temporal, de lume, de mir: preut secular (nu călugăr). 4. Laic, temporal, civil: tribunal secular. adjectivsecular
secular a. 1. care se face în fiecare secol: serbare seculară; 2. ce are vârsta de un secol: stejar secular; 3. laic, temporal: jurisdicțiunea seculară; brațul secular, justiția ordinară, în opozițiune cu tribunalele ecleziastice. adjectivsecular
SECULÁR, -Ă, seculari, -e, adj. 1. Care durează mai multe secole, care are o vechime de unul sau de mai multe secole; p. ext. extrem de vechi, străvechi. 2. Care are loc o dată la o sută de ani. 3. (Livr.) Laic. 4. (La catolici) De mir. – Din fr. séculaire, lat. saecularis. adjectivsecular
secular adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | secular | secularul | seculară | seculara |
plural | seculari | secularii | seculare | secularele | |
genitiv-dativ | singular | secular | secularului | seculare | secularei |
plural | seculari | secularilor | seculare | secularelor |