săcuesc a. ce ține de Săcui. adjectivsăcuesc
SECUIÉSC, -IÁSCĂ, secuiești, adj. Care aparține secuilor, privitor la secui. [Pr.: -cu-iesc] – Secui + suf. -esc. adjectivsecuiesc
secuiésc adj. m., f. secuiáscă; pl. m. și f. secuiéști adjectivsecuiesc
secuĭésc, -ĭáscă adj. Al Secuiior: portu secuĭesc. adjectivsecuĭesc
SECUIÉSC, -IÁSCĂ, secuiești, adj. Care aparține secuilor, privitor la secui. [Pr.: -cu-iesc] – Secui + suf. -esc. adjectivsecuiesc
secuiesc adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | secuiesc | secuiescul | secuiască | secuiasca |
plural | secuiești | secuieștii | secuiești | secuieștile | |
genitiv-dativ | singular | secuiesc | secuiescului | secuiești | secuieștii |
plural | secuiești | secuieștilor | secuiești | secuieștilor |