sectar definitie

SECTÁR, -Ă, sectari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Partizan înflăcărat și intolerant al unei doctrine (politice, religioase etc.). 2. Adj. De sectă sau de sectar (1); intolerant față de cei cu alte convingeri; exclusivist. – Din fr. sectaire. adjectivsectar

SECTÁR, -Ă s.m. și f. Adept înflăcărat al unei doctrine. // adj. De sectă; (fig.) exclusivist, intolerant; îngust, mărginit. [Cf. fr. sectaire, rus. sektarískii]. adjectivsectar

SECTÁR, -Ă I. s. m. f. adept înflăcărat al unei doctrine (religioase, filozofice, politice). II. adj. de sectă; (fig.) exclusivist, fanatic, intolerant; sectant. (< fr. sectaire) adjectivsectar

sectár1 adj. m., pl. sectári; f. sectáră, pl. sectáre adjectivsectar

sectár2 (adept al unei secte) s. m., pl. sectári adjectivsectar

sectar m. 1. membrul unei secte religioase; 2. partizan aprig al unei doctrine sau sisteme. adjectivsectar

*sectár m. (d. sectă; fr. sectaire). Membru al uneĭ secte. Partizan înverșunat al unuĭ partid, al uneĭ religiunĭ. Adj. Spirit sectar. V. habotnic. adjectivsectar

SECTÁR, -Ă, sectari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Partizan intolerant și exclusivit al unei doctrine politice, filosofice sau religioase. 2. Adj. De sectă sau de sectar (1); intolerant față de cei cu alte convingeri; exclusivist. – Din fr. sectaire. adjectivsectar

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluisectar

sectar  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sectar sectarul secta sectara
plural sectari sectarii sectare sectarele
genitiv-dativ singular sectar sectarului sectare sectarei
plural sectari sectarilor sectare sectarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z