reduceri si promotii 2018
Definitie secol - ce inseamna secol - Dex Online
Alege sensul dorit: secol - substantiv masculin secol - substantiv neutru

secol definitie

SÉCOL s.n. 1. Interval de timp de o sută de ani; veac. ♦ (Fig.) Perioadă de timp care pare a fi foarte lungă; veșnicie. 2. Epocă istorică dominată de un eveniment de seamă, de o personalitate excepțională. [Pl. -le, (s.m.) -li. / < lat. saeculum, cf. it. secolo]. substantiv masculin secol

sécol s. n., pl. sécole; abr. sec. substantiv masculin secol

SÉCOL s.n. 1. Interval de timp de o sută de ani; veac. ♦ (Fig.) Perioadă de timp care pare a fi foarte lungă; veșnicie. 2. Epocă istorică dominată de un eveniment de seamă, de o personalitate excepțională. [Pl. -le, (s.m.) -li. / < lat. saeculum, cf. it. secolo]. substantiv neutru secol

SÉCOL s. n. 1. interval de timp de o sută de ani; veac. ◊ (fam.) perioadă de timp foarte lungă; (p. ext.) veșnicie. 2. epocă istorică dominată de un eveniment de seamă, de o personalitate excepțională. (< lat. saeculum, it. secolo) substantiv neutru secol

*sécol V. secul. substantiv neutru secol

*sécul m., pl. e și m. (lat. séculum, generațiune, sex, timp de domnie, secul, d. secus, sexus, gen, sex; vgr. tékos). 1. Veac, timp de o sută de anĭ: a trăĭ un secul, creștiniĭ numără seculele de la nașterea luĭ Hristos, noĭ trăim in seculu al doŭăzecelea. 2. Epocă, timp (celebru): seculu luĭ Pericle, August, Leon X, Ludovic XIV. 3. Timp, lume: a trăĭ după obiceĭu secululuĭ. 4. Lumea civilă, viata lumească, în opoz. cu vĭata religioasă, și maĭ ales cu călugăria 5. Fig. Timp lung: banĭ n’am mai văzut de-un secul (Em.). — Și sécol (după it.). P. gen, cp. cu an, anĭ și veac, veacurĭ și în veciĭ vecilor. substantiv neutru secul

secol n. 1. veac, răstimp de o sută de ani; 2. mare spațiu de timp: nu v´am văzut de un secol; 3. epocă celebră: secolul lui Pericle, lui August, lui Leon X, lui Ludovic XIV; 4. timpul în care trăim: descoperirile secolului; 5. se zice în raport cu gradul de civilizațiune, cu calitățile bune sau rele ale contemporanilor: a fi mai presus de secolul său; 6. în teologie: lumea, vieața lumească, în opozițiune cu cea religioasă. substantiv neutru secol

SÉCOL, secole, s. n. 1. Interval de timp de o sută de ani (socotit de la unitate până la completarea sutei inclusiv); răstimp de o sută de ani (socotit de la orice dată); veac. ♦ Fig. Veșnicie. ♦ (La pl.) Timpul considerat în desfășurarea lui; p. ext. generațiile contemporane acestor etape de desfășurare. 2. Epocă istorică dominată de un eveniment sau de o personalitate excepțională. Secolul lui Pericle. 3. (înv.; în sintagma) Secolul de mijloc = Evul Mediu. [Pl. și: (înv., m.) secoli.Var.: (înv.) sécul s. m.] – Din lat. saeculum, it. secolo. substantiv neutru secol

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului secol

secol   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular secol secolul
plural secoli secolii
genitiv-dativ singular secol secolului
plural secoli secolilor
secol   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular secol secolul
plural secoli secolii
genitiv-dativ singular secol secolului
plural secoli secolilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z