reduceri si promotii 2018
Definitie sechestru - ce inseamna sechestru - Dex Online

sechestru definitie

SECHÉSTRU s.n. 1. Încredințarea (prin hotărâre judecătorească), unei a treia persoane, a unui bun asupra căruia există un litigiu. ♦ Măsură de asigurare ordonată de justiție sau luată de fisc, constând în aplicare de sigiliu sau dare în păstrare unei terțe persoane a bunurilor unui debitor. 2. Fragment osos rămas în țesuturi după o fractură sau infecție a osului. [< fr. séquestre, lat. sequestrum]. substantiv neutru sechestru

sechéstru (-re), s. n. – Sigilarea bunurilor debitorului, confiscare. – Mr. sucrestu. Fr. séquestre, în mr. din it. sequestro, cf. tc. sekuestro.Der. sechestra, vb. (a pune sechestru, a confisca), din fr. séquestrer. substantiv neutru sechestru

sechéstru s. n., art. sechéstrul; pl. sechéstre substantiv neutru sechestru

sechestru n. 1. starea unui lucru predat din ordinul justiției la o a treia persoană, până ce se va judeca cui aparține; 2. lucru sechestrat. substantiv neutru sechestru

SECHÉSTRU s. n. 1. măsură de asigurare ordonată de organele judiciare sau financiare, constând în aplicarea de sigiliu sau dare în păstrare unei terțe persoane a bunurilor unui inculpat sau debitor. ◊ măsură excepțională de administrare forțată sau de supraveghere adoptată de un stat beligerant față de un bun al inamicului în vederea conservării acestuia. ◊ reținere a unei nave de către un stat, cu privire la care există un litigiu, până la soluționarea acestuia. 2. fragment osos rămas în țesuturi după o fractură sau infecție a osului. ◊ țesut necrozat. (< fr. séquestre, lat. sequestrum) substantiv neutru sechestru

sechéstru n., pl. (lat. sequestrum). Poprire, punere de stăpînire asupra uneĭ averĭ pentru neplata datoriiĭ către stat saŭ pentru că la moartea cuĭva, nu s’a stabilit încă cine o va poseda: a pune sechestru pe mobilă, a pune mobila supt sechestru. — Pop. și secfestru și sefestru (rus. sekvéstr). substantiv neutru sechestru

SECHÉSTRU, sechestre, s. n. (Jur.) 1. Măsură de asigurare a unui lucru cu privire la care există un litigiu, până la soluționarea acestuia. 2. Măsură de indisponibilizare a unui bun, în vederea executării silite sau a confiscării lui. [Var.: (înv.) secvéstru s. n.] – Din fr. séquestre, lat. sequester, -tris. substantiv neutru sechestru

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului sechestru

sechestru   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sechestru sechestrul
plural sechestre sechestrele
genitiv-dativ singular sechestru sechestrului
plural sechestre sechestrelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z