SCÂNTEIOÁRĂ, scânteioare, s. f. 1. Diminutiv al lui scânteie; scânteiuță (I). 2. (Bot.) Scânteiuță (II 1). [Pr.: -te-ioa-] – Scânteie + suf. -ioară. substantiv femininscânteioară
SCÂNTEIOÁRĂ, scânteioare, s. f. 1. Diminutiv al lui scânteie; scânteiuță (I). 2. (Bot.) Scânteiuță (II 1). [Pr.: -te-ioa-] – Scânteie + suf. -ioară. substantiv femininscânteioară
scânteioară | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | scânteioară | scânteioara |
plural | scânteioare | scânteioarele | |
genitiv-dativ | singular | scânteioare | scânteioarei |
plural | scânteioare | scânteioarelor |