scutier definitie

credit rapid online ifn

SCUTIÉR, scutieri, s. m. 1. (În evul mediu, în apusul Europei) Tânăr nobil vasal care purta scutul (1) și celelalte arme ale cavalerului sau ale seniorului său. 2. (Înv.) Ostaș, luptător (echipat cu scut). [Pr.: -ti-er] – Scut + suf. -ier (după fr. écuyer). substantiv masculinscutier

SCUTIÉR s.m. Tânăr nobil, ostaș din Occident care purta scutul suzeranului feudal. [Pron. -ti-er. / < scut + -ier, după it. scudiere, fr. écuyer]. substantiv masculinscutier

credit rapid online ifn

SCUTIÉR s. m. 1. tânăr nobil, ostaș din Occident, care purta scutul și celelalte arme ale suzeranului feudal. 2. militar, polițist prevăzut cu scut. (după it. scudiere) substantiv masculinscutier

scutier, scutieri s. m. membru al forțelor speciale de menținere a ordinii publice. substantiv masculinscutier

scutiér (-ti-er) s. m., pl. scutiéri substantiv masculinscutier

*scutiér m. (d. scut, după it. scudiere și fr. écuver). Nobil care întovărășea un cavaler și-ĭ purta scutu. Titlu tinerilor nobilĭ în ainte de a ajunge cavalerĭ. V. rahtivan și silictar. substantiv masculinscutier

scutier m. tânăr nobil care purta scutul sau armele Domnului său: trage cu săgeata scutierul mare BOL.; în tot păstorul astăzi există un scutier AL. [Tras din scut, după analogia francezului écuyer]. substantiv masculinscutier

SCUTIÉR, scutieri, s. m. 1. (în Evul Mediu, în Apusul Europei) Tânăr nobil vasal care purta scutul (1) și celelalte arme ale cavalerului sau ale seniorului său. 2. (înv.) Ostaș, luptător (echipat cu scut). [Pr.: -ti-er] – Scut + suf. -ier (după fr. écuyer). substantiv masculinscutier

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiscutier

scutier  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular scutier scutierul
plural scutieri scutierii
genitiv-dativ singular scutier scutierului
plural scutieri scutierilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z